10 escroci faimosi din istorie

1. Frank Abagnale (nascut in 1948)

Frank Abagnale este un fost falsificator de cecuri, impostor de grad inalt, care in anii '60 a folosit cecuri false in valoare de 2,5 milioane dolari in 26 de tari ale lumii. Filmul "Catch Me If You Can" este bazat pe povestea reala a lui Frank Abagnale. A facut cunostinta cu escrocheriile inca din tinerete, cand s-a folosit de cardul Mobil al tatalui sau pentru a cumpara componente auto, pe care le revindea apoi benzinariilor la preturi mai mici. Nu a constientizat faptul ca tot tatal sau va avea de suferit din punct de vedere financiar, iar cand a fost prins asupra faptului, mama sa l-a trimis patru luni la internetul pentru adolescenti. Dupa ce s-a mutat la New York, Frank a trait exclusiv de pe urma escrocheriilor sale. Una din inselatoriile sale celebre era sa imprime propriul numar de cont pe depozitele clientilor bancilor, astfel incat banii economisiti de acestia ajungeau in buzunarele sale. Banca a descoperit prea tarziu frauda si Frank a reusit sa fuga cu 40.000 dolari. Timp de doi ani, Abagnale a calatorit in toata lumea, spunand ca este "pilot al Pan Am". Dupa ce a fost la un pas de a fi prins, Abagnale a devenit "doctor". A lucrat ca "asistent medical" timp de 11 luni, reusind sa pacaleasca pe toata lumea. Alteori, se dadea drept avocat sau profesor. Escrocul a fost prins pana la urma in Franta si a stat sase luni la inchisoare. Dupa aceea, a fost extradat in Suedia, unde a mai petrecut alte sase luni dupa gratii. Dupa o tentativa reusita de evadare, in timp ce se deplasa catre SUA, a primit, in sfarsit, 12 ani de inchisoare. A evadat din nou, dandu-se drept "ofiter sub acoperire" al Departamentului Penitenciarelor. A fost capturat la New York si s-a intors la puscarie. A stat acolo cinci ani, dupa care Guvernul Federal i-a oferit libertatea, in schimbul colaborarii pe probleme privind frauda si escrocheriile desfasurate de unii infractori in SUA, fara a primi insa vreun salariu. Actualmente, fostul escroc administreaza Abagnale si Asociatii, o firma de consultanta in domeniul fraudelor financiare (ironia sortii!) si este multi-milionar.

 

2. Charles Ponzi (1882-1949)

Ponzi, un imigrant italian ajuns in SUA, este unul dintre cei mai cunoscuti escroci din istorie. Schema "Ponzi", care ii poarta numele, este derulata si astazi de infractori pe diverse cai. Primii sai ani de activitate sunt invaluiti in mister, deoarece Ponzi a inventat multe povesti de adormit copiii, corespunzatoare acelei perioade. Stim insa ca a fost pentru un timp student al Universitatii din Roma si dupa ce a renuntat la studii, s-a imbarcat pe un vas, care l-a dus in Boston, SUA; la acea data, Ponzi avea in buzunar doar 2,50 dolari. Primii ani petrecuti in SUA de Ponzi au fost extrem de tensionati. A inceput prin a lucra la un restaurant, de unde a fost concediat, dupa ce s-a aflat ca isi pacalea clientii si le lua mai multi bani pe comenzi. A lucrat apoi la o banca din Canada, care ii sustinea pe imigrantii italieni. Din pacate, s-a aflat ca proprietarul bancii fura bani din conturile clientilor, pentru a plati dobanzile si penalitatile la unele investitii personale neperformante. Bancherul hot a fugit in Mexic si Ponzi a ramas, din nou, pe drumuri. Dupa ce a scris un cec fals si a stat cativa ani dupa gratii, Ponzi s-a hotarat sa devina bogat cu orice pret. A descoperit insemnatatea cupoanelor postale cu ocazia unei scrisori, pe care o primise de peste mari si tari. A realizat ca poate cumpara cupoane straine la preturi foarte mici (din cauza "cartelurilor" infiintate dupa razboi) si ulterior, le poate vinde in SUA, cu un profit de 400%. Aceasta forma de activitate era legala. Ponzi si-a contactat prietenii si rudele pentru a le cere bani - promitandu-le profituri de 50% sau dublarea investitiei in 90 de zile. A infiintat propria companie, Securites Exchange Company, pentru a pune in practica ingineria financiara. Vestile privind aceasta schema "fabuloasa" de castig au ajuns la multi investitori si Ponzi s-a mutat, in scurt timp, intr-o casa impunatoare. Castiga bani cu nemiluita si ii pierdea la fel de rapid. Pentru fiecare dolar luat, se afunda si mai mult in datorii. Cat timp banii circulau, Ponzi putea evita un eventual colaps. Oamenii au deveniti insa suspiciosi si presa a scris articole negative la adresa lui Ponzi. Investitorii au inceput sa-si ceara banii. La scurt timp, agentii federali au descins in biroul lui Ponzi si au inchis firma acestuia. Investitorii au pierdut toti banii pe care ii oferisera lui Ponzi. Ponzi a pledat "vinovat" in privinta fraudei postale si a ajuns la inchisoare. Dupa o evadare, s-a intors la puscarie, pentru a-si ispasi toata pedeapsa. In final, a fost deportat in Italia, unde a murit in saracie. 

 

3. Joseph Weil (1877-1975)

Joseph "Yellow Kid" Weil a fost unul dintre cei mai celebri escroci ai timpurilor sale. De-a lungul "carierei", a furat peste 8 milioane dolari. Primul sau job de colector al fiscului i-a dat de gandit: colegii sai strangeau banii (datoriile) de la oameni si pastrau o parte din bani. Weil a demarat o schema financiara - oferindu-se sa nu ii dea in vileag, pentru o parte din sumele colectate. El se folosea si de tranzactii petroliere inexistente, farmecul damelor de companie, cursele "aranjate" de cai si alte escrocherii, pentru a insela oamenii. Isi schimba zilnic numele: intr-o zi, putea fi Dr. Henri Reuel, un geolog recunoscut, care a calatorit in toata lumea si reprezinta o mare companie petroliera, urmand a multiplica veniturile celor care "investeau in titei". In alta zi, era director al Elysium Development Company, promitandu-le terenuri celor creduli, in timp ce le cerea comisioane uriase. Altadata, se dadea drept chimist cu experienta, care a descoperit cum pot fi "clonate" bancnotele americane; le promitea oamenilor un viitor mai bun, in timp ce ii escroca si fugea inainte ca politia sa-i bata la usa. In autobiografia sa, Weil a explicat: "Dorinta de a obtine ceva pentru nimic a fost foarte costisitoare pentru multi oameni, care au avut de a face cu mine, precum si pentru alti escroci". "Dar am aflat ca asa functioneaza lucrurile. Omul obisnuit, dupa estimarile mele, este 99% animal si 1% om. 99% din profilul de animal nu cauzeaza cine stie ce probleme. Totusi, acel unic procent de umanitate determina toate problemele. Cand vor invata oare oamenii ca nu pot obtine ceva fara sa plateasca nimic, infractiunile vor disparea si vom trai intr-o armonie deplina". 

 

4. Victor Lustig (1890-1947)

Victor Lustig, "Omul care vandut Turnul Eiffel", s-a nascut in Boemia si apoi s-a mutat la Paris pentru a-i insela pe cei care efectuau calatorii frecvente intre Paris si New York. Prima sa inselatorie a fost aceea de a le arata oamenilor un dispozitiv care putea imprima bancnote de 100 de dolari. Problema era ca acest aparat (potrivit escrocului) putea imprima o bancnota la sase ore. Multi creduli i-au platit sume uriase de bani (pana la 30.000 dolari), pentru a cumpara pe loc dispozitivul. De fapt, aparatul continea 2 bancnote reale de 100 de dolari, iar dupa ce acestea erau livrate, cumparatorii se alegeau doar cu o coala alba si nimic altceva. Clientii au descoperit prea tarziu ca fusesera inselati de Lustig. In 1925, pe masura ce Franta isi revenea dupa Primul Razboi Mondial, administrarea Turnului Eiffel devenise o povara economica pentru primaria Parisului. Cand Lustig a citit despre acest impas in ziare, a avut o idee "geniala". El a falsificat unele documente guvernamentale, care atestau ca vine din partea conducerii tarii si a invitat sase comercianti de fiare vechi la o intalnire secreta, desfasurata intr-un hotel. Le-a explicat ca Primaria nu isi mai permite sa administreze turnul si doreste sa-l vanda "la fiare vechi". Le-a spus ca intalnirea este secreta si pentru ca oamenii ar putea fi deranjati de ideea demolarii simbolului parizian. Lustig i-a plimbat pe antreprenori cu limuzina prin Paris, aratandu-le Turnul Eiffel. Unul dintre acestia, Andre Poisson, a fost convins de povestea escrocului, dar a fost prea rusinat sa recunoasca in fata politiei ca Lustig a fugit cu toti banii sai. O luna mai tarziu, Lustig a revenit la Paris pentru a repeta inselatoria. Politia a incercat sa-l prinda, dar Lustig a scapat ca prin urechile acului. La un moment dat, Lustig la convins pe celebrul gangster Al Capone sa investeasca 50.000 de dolari intr-o afacere, alaturi de el. A pus banii intr-un seif si s-a intors doua luni mai tarziu, spunand ca afacerea a cazut. Capone a fost atat de impresionat de "eforturile" lui Lustig, incat i-a oferit inca 5.000 de dolari, in semn de apreciere. In 1934, Lustig a fost in sfarsit condamnat. El ar fi urmat sa petreaca doua decenii in temuta inchisoare Alcatraz. In 1947, escrocul a murit de pneumonie in timp ce era incarcerat in penitenciarul din Springfield, Missouri.

 

5. George Parker (1870-1936)
 

Parker a fost unul dintre cei mai cunoscuti escroci din istoria Americii. Si-a castigat existenta prin vanzarea unor elemente simbolice de arhitectura ale New York-ului catre turistii nestiutori. Cel mai des, a incercat "sa vanda" Podul Brooklyn, "de doua ori pe saptamana". Politia a fost nevoita sa ii inlature pe cumparatorii naivi de pe pod, deoarece blocasera caile de acces cu bariere si cereau taxa de trecere. Escrocul a mai "vandut" Madison Square Garden, Metropolitan Museum of Art, Mormantul lui Grant si Statuia Libertatii. George avea diferite metode prin care realiza aceste vanzari fictive. Cand a vandut Mormantul lui Grant, a spus ca este nepotul generalului. A infiintat chiar si un birou fals de servicii imobiliare, unde incheia contractele. Punea la cale documente false foarte bine realizate, pentru a dovedi ca este proprietarul "de drept" al bunurilor pe care le vindea. Parker a fost condamnat de trei ori pentru frauda si inselatorie. Dupa cea de-a III-a condamnare, in 17 decembrie 1928, a fost condamnat pe viata si trimis la Sing Sing. George a devenit popular in randul gardienilor si detinutilor, care erau incantati de povestile sale fabuloase. Escrocheriile sale au ajuns adevarate "proverbe" si zicale pentru contemporani, cum ar fi "daca ai incredere in asa ceva, am un pod de vanzare" (o vorba care semnaleaza ca o anumita persoana este naiva, credula). 

 

6. Soapy Smith (1860-1898)

Soapy Smith (nascut Jefferson Randolph Smith) a fost un escroc si un gangster american, care a desfasurat ilegalitati in Denver, Colorado, Creede si Skagway, Alaska, intre 1879 si 1898. Este cel mai cunoscut sarlatan din Vestul Salbatic. Escrocheria sa s-a numit "The Prize Package Soape Sell Swindle". Jefferson prezenta o cutie pe un trepied, la un colt de straga aglomerat. In aceasta cutie, punea prajituri, pe care le descria ca fiind adevarate "minuni". Pe masura ce vorbea cu publicul adunat, scotea din portofel (si incepea sa impacheteze) bancnote de la un dolar la cateva sute de dolari (folosea suluri de hartie, in care invelea banii). Amesteca hartiile in care erau bani cu cele fara valoare si le atasa prajiturilor, dupa care vindea fiecare produs cu un dolar. Un individ platit din multime cumpara un "ravas", il deschidea si striga in gura mare ca a castigat o suma de bani. Aceasta exclamatie ii determina si pe altii sa cumpere pachetele "castigatoare". Unii cumparau chiar si cateva asemenea prajituri. In mijlocul reprezentatiei, Smith anunta ca bancnota de o suta de dolari nu a fost castigata (un fel de "report"). Vindea apoi restul prajiturilor catre cei mai generosi creduli. Prin aceasta manipulare, prajiturile "cu bani" erau ascunse si inlocuite cu pachete goale. Banii ajungeau doar la membrii "Soap Gang", colaboratori ai escrocului. Soapy a fost impuscat mortal de cativa cartofori, dupa ce a trisat la un joc de carti. 

 

7. Eduardo de Valfierno 

Ii placea sa se autointuleze Marchizul (Marques). Argentinianul a fost cel care a pus la cale furtul tabloului Mona Lisa. Valfierno a platit cativa oameni sa fure capodopera din muzeul Louvre. Unul dintre autorii furtului, Vincenzo Peruggia, lucra la muzeu. In data de 21 august 1911, Peruggia a ascuns tabloul sub haina si a iesit, pur si simplu, din muzeu. Inainte de comiterea furtului, Valfierno l-a platit pe restauratorul (si totodata falsificatorul de tablouri) francez Yves Chaudron sa realizeze sase copii ale Mona Lisei. Acestea au fost trimise in diferite parti ale lumii, pentru diversi cumparatori naivi. Valfierno stia ca daca Mona Lisa va fi furata, traficantilor le va fi mai greu sa treaca imitatii ale celebrului tablou de Da Vinci peste hotare. Datorita faptului ca Valfierno dorea sa vanda doar copiile tabloului, a avut nevoie doar ca originalul sa dispara si ca urmare, nu l-a mai contactat niciodata pe Peruggia. Cel din urma a incercat sa vanda originalul, dar a fost prins, iar pictura a revenit acolo unde ii era locul, la Muzeul din Luvru, in 1913.

8. James Hogue (nascut in 1959)

Hogue este un impostor american, care a intrat la Universitatea Princeton dupa ce s-a dat drept un "orfan autodidact". In 1986, Hogue s-a inscris la Liceul Palo Alto sub numele de Jay Mitchell Huntsman, un orfan in varsta de 16 ani din Nevada. Si-a insusit identitatea unui copil decedat. Un reporter mai priceput l-a demascat insa pe escroc. In 1988, Hogue s-a inscris la Princeton University cu numele Alexi Indris Santana, un orfan "autodidact" din Utah. A fost refuzat un an la admitere, dupa ce a fost condamnat pentru furtul unui cadru de bicicleta. Hogue a sustinut in materialele sale de prezentare ca a crescut in apropierea Marelui Canion, unde a crescut oi si a citit cartile unor mari filozofi. A reusit sa fie admis chiar si in Clubul Ivy. In 1991, identitatea sa reala a fost demascata dupa ce Renee Pacheco, un elev al liceului Palo Alto, l-a recunoscut. Escrocul a fost arestat pentru fraudarea universitatii cu 30.000 de dolari si a stat 3 ani la inchisoare, plus 5 ani sub eliberare conditionata si 100 de ore in serviciul comunitatii. In data de 16 mai 1993, Hogue a aparut din nou in presa, numele sau fiind legat de Universitatea Harvard. El a reusit sa obtina un job de paznic in campusul cu muzee de la Harvard, asumandu-si, din nou, un nume fals. Dupa cateva luni, autoritatile muzeului au observat ca unele pietre semi-pretioase fusesera inlocuite cu falsuri ieftine. Politia din Somerville a descins in locuinta lui Hogue, acuzandu-l de furt si asumarea unei identitati false, precum si de provocarea unui prejudiciu de 50.000 dolari. In 12 martie 2007, Hogue a pledat "vinovat" la acuzatia de furtul a 15.000 de dolari, pentru a "beneficia" de o pedeapsa cu inchisoarea de maxim 10 ani. 

 

9. Robert Hendy-Freegard (nascut in 1971)

Robert Hendy-Freegard este un barman/vanzator de masini/escroc si impostor din Marea Britanie care s-a dat drept agent al MI5, pentru a determina unele persoane sa se ascunda, de teama unei "asasinari puse la cale de IRA (Irish Republican Army)". El s-a intalnit cu victimele in diferite contexte sau ca si clienti la barul sau dealership-ul in care lucra. Barbatul a spus ca este un agent sub acoperire al MI5, Special Branch sau Scotland Yard, care supravegheaza IRA. Oamenii il credeau, ii ofereau bani si se ascundeau. Le cerea sa renunte la contactele cu familia si prietenii, sa puna la cale "teste de loialitate" si sa traiasca singuri, in conditii modeste, "ca sa nu bata la ochi". A sedus cinci femei, spunand ca doreste sa se insoare cu ele. Initial, unele dintre victime au refuzat sa coopereze cu politia, deoarece le-a avertizat ca oamenii legii vor fi "agenti MI5" sub acoperire, care pun la cale "teste de loialitate". Hendy-Freegard a sedus si o bona maritata, care avea grija de copiii sai. El i-a spus femeii ca lucreaza pentru MI5 si a obligat-o sa rupa legaturile cu familia si prietenii, altfel ar fi fost ucisa de IRA. A facut fotografii nud cu ea si a amentintat ca i le va trimite sotului ei, daca nu coopereaza. Femeia si-a schimbat numele si le-a spus politistilor ca apelat la aceasta solutie, deoarece a fost abuzata sexual in copilarie si doreste sa lase trecutul in urma. Testele sale de loialitate au cuprins perioade in care a trebuit sa doarma pe Aeroportul Heathrow sau pe bancile din parc. De asemenea, femeia a fost nevoita sa spuna ca este "martora a lui Iehova", astfel incat sefii barbatului din "MI5" sa ii dea acceptul casatoriei. In 2002, politia britanica si FBI au pus la cale o operatiune, pentru prinderea escrocului. FBI-ul a "cablat" telefonul parintilor victimei. Mama sa i-a spus lui Hendy-Freegard ca ii va oferi 10.000 de lire sterline in persoana, daca ii lasa fiica in pace. Hendy-Freegard s-a intalnit cu doamna pe Aeroportul Heathrow, unde l-a prins politia. El a negat insa toate acuzatiile, spunand ca fac parte dintr-o conspiratie impotriva sa. In data de 23 iunie 2005, dupa un proces care a durat 8 luni, justitia l-a condamnat pe barbat la inchisoare pe viata, pe fondul a doua capete de acuzare care vizeaza un delict grav, si anume rapirea. In 25 aprilie 2007, Robert Hendy-Freegard a facut recurs la decizia instantei si a castigat. Asta inseamna ca din pedeapsa de inchisoare pe viata, ar fi fost obligat sa ispaseasca doar noua ani. 

 

10. Bernard Cornfeld (1927-1995)

Bernard Cornfeld a fost un antreprenor prolific, care vindea investitii in fondurile mutuale americane. Barbatul s-a nascut in Turcia. Dupa ce s-a mutat in SUA, a lucrat ca asistent social, dupa care a devenit vanzator pentru unele fonduri investitionale (1950). In ciuda faptului ca era balbait, avea un talent inzestrat de vanzator si dupa ce tatal unui prieten de-al sau a murit, cei doi au folosit banii incasati din asigurarea de viata a decedatului, 3.000 de dolari, pentru a cumpara un stand "pentru ghicitul varstei si greutatii" intr-un parc de distractii din Coney Island. In anii '60, Cornfeld a infiintat o companie de vanzare de fonduri mutale, Investors Overseas Services (IOS), care a incorporat mai multe fonduri din afara Americii, precum unele in Canada; afacerea avea sediul la Geneva, in Elvetia doar pe hartie, in timp ce birourile operationale se aflau in Ferney-Voltaire, Franta, la granita elvetiana - o decizie luata de escroc pentru a putea obtine permise de munca elvetiene pentru mai multi angajati. In timpul celor 10 ani de activitate, IOS a strans un capital de 2,5 miliarde dolari, iar averea lui Cornfeld a ajuns la 100 milioane dolari. Cornfeld traia pe picior mare, fiind un tip generos si jovial. Totusi, 300 de angajati ai IOS s-au plans la autoritatile elvetiene ca Cornfeld si asociatii sai au incasat o parte din banii de pe urma vanzarii unor actiuni ale acestora, in 1969. In 1973, escrocul a fost arestat de autoritatile elvetiene. Cornfeld a stat 11 luni intr-o inchisoare din Elvetia, fiind eliberat pe baza unei cautiuni de 600.000 dolari. A revenit in Beverly Hills, traind mai putin excentric decat in anii de glorie. A dezvoltat o obsesie pentru mancarea sanatoasa si vitamine, renuntand la carnea rosie si la consumand foarte rar alcool. Cornfeld a murit in 1995, in urma unui infarct, in timp ce se afla la Londra.