Discursul lui Gorbaciov, de la 15 martie 1989, a reprezentat un indiciu ca programul sau economic a avut probleme serioase in a fi implementat, probleme ce au condus, in cele din urma, la prabusirea guvernului sau si a Uniunii Sovietice, in decembrie 1991.
Incepand cu 1989 economia sovietica a intampinat probleme extrem de serioase, iar ramura cea mai afectata a fost agricultura. Sistemul sovietic centralizat, in care fermierii lucrau pentru a indeplini planul stabilit de catre guvern, vanzand produsele direct statului, a fost un dezastru.
In ciuda miliardelor de dolari investiti in subventii guvernamentale majoritatea fermelor de stat lucrau in pierdere. Anual, Uniunea Sovietica era nevoita sa importe mii de tone de grau, carne si alte produse agricole. La aceasta dependenta jenanta de pietele externe Gorbaciov a reactionat propunand descentralizarea sistemului din agricultura, pentru a permite introducerea politicilor de piata liberalizata.
In cererea sa catre Comitetului Central al Partidului, Gorbaciov a declarat: "Esenta schimbarilor economice in mediul rural ar trebui sa se afle in acordarea de oportunitati extinse fermierilor, pentru intiativa privata si vanzare directa a produselor lor in piete sau in retelele de alimentatie publica, de exemplu".
Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a aprobat a doua zi planul lui Gorbaciov, dar acesta venea prea tarziu si reprezenta prea putin. Economia sovietica a continuat sa se clatine, iar productia agricola nu s-a intalnit niciodata cu cererea din piata. Problemele economice au contribuit, si ele, la esecul guvernului lui Gorbaciov si a reformelor sale, iar in decembrie 1991 liderul sovietic a demisionat, in mod oficial, din calitatea de presedinte al URSS. La scurt timp dupa aceea Uniunea Sovietica a fost dizolvata.