De fapt, acest mit isi are originile in secolul al IV-lea i.Hr, iar data fondarii Romei a fost avansata de catre savantul si scriitorul Marcus Terentius Varro, in secolul I i.Hr.
Conform legendei, cei doi frati gemeni au fost fiii Rhei Silvia, fiica regelui Numitor din Alba Longa. Inainte de nasterea gemenilor, Numitor a fost detronat de fratele sau mai mic Amulius, care a fortat-o pe Rhea sa-i devina vestala, astfel incat ea nu putea sa dea nastere unor urmasi, posibili rivali la tronul lui Amulius.
Rhea a rams insarcinata cu zeul razboiului Marte. Afland, regele Amulius a cerut ca sugarii sa fie inecati in Tibru, insa acestia au supravietuit si ajuns purtati de ape la poalele muntelui Palatin, unde au fost adoptati si alaptati de o lupoaica, pana cand au fost gasiti de ciobanul Faustulus.
Crescuti de Faustulus si sotia sa, gemenii au devenit mai tarziu liderii unui grup de tineri razboinici.
Dupa ce si-au aflat adevarata identitate, au atacat Alba Longa, l-au ucis pe maleficul Amulius si l-au readus pe tron pe bunicul lor. Gemenii au decis sa intemeieze un oras pe locul in care au fost gasiti de lupoaica si salvati de aceasta.
Implicati intr-o disputa, Remus a fost ucis de fratele sau Romulus, care a devenit astfel conducatorul asezarii, denumita Roma, dupa numele sau. Pentru a popula orasul, Romulus a oferit adapost tuturor fugarilor si exilatilor. Orasul fiind lipsit de reprezentante ale sexului frumos, conducatorii sai au invitat la un festival tribul vecin, al sabinilor, rapindu-i acestuia toate femeile. Ulterior cele doua triburi au fuzionat sub conducerea lui Romulus si a lui Titus Tatius.
Dupa Romulus, au existat alti sase regi ai Romei, ultimii trei fiind etrusci .
In jurul anului 509 i.Hr. a fost fondata republica romana.