Analizele Manager.ro: Minuni realizate de mana omului. Presedintii americani de pe Muntele Rushmore (II)

Analizele Manager.ro: Minuni realizate de mana omului. Presedintii americani de pe Muntele Rushmore (II) muntele rushmorepresedinti americanimonument cu presedinti americaniatractii turistice din sua

Chipurile a 4 presedinti americani sculptate intr-un munte – iata un monument inedit si super-spectaculos, imaginat de istoricul american Doane Robinson care dorea ca statul Dakota de Sud sa aiba o atractie turistica majora. 14 ani a durat realizarea acestui monument (1927-1941), timp in care o stanca de granit lunga de 150 de metri de pe Muntele Rushmore a devenit, incet-incet, o sculptura senzationala, cea mai mare din lume. Si dorinta lui Robinson s-a implinit: 2 milioane de turisti vin acum in fiecare an sa vada aceasta bijuterie care a necesitat dizlocarea a 450.000 de tone de roca si care a costat aproape 1 milion $.
Sculptura a fost realizata de Gutzon Borglum, omul cel mai potrivit pentru un asemenea proiect maret. Borglum era convins ca intr-o perioada pe care el o numea Era Colosala, caracterizata de zgarie-nori si de mari proiecte de inginerie civila, sculpturile trebuiau sa aiba si ele dimensiuni iesite din comun. “Volumul si masivitatea au asupra privitorului un efect emotional mai mare decat calitatea formei”, spunea el, ca urmare ideea monumentului imaginat de Robinson se plia perfect pe convingerile sale.

A trebuit insa sa schimbe locatia aleasa initial, anume stancile The Needles (Acele) situate in zona Dealurilor Negre din Dakota de Sud, deoarece acestea erau prea subtiri si aveau un granit de calitate mai slaba. El si-a gasit materialul perfect de lucru pe Muntele Rushmore – o stanca uriasa care se inalta ca un parapet deasupra pinilor si care avea exact forma potrivita. Pentru ca, dupa cum considera Borglum, “o sculptura realizata in munte trebuie sa apartina muntelui, ca parte naturala a sa, altfel devine doar un accesoriu hidos.”

Trebuie spus ca lucrarile au demarat fara sa fie clar unde va fi amplasat fiecare chip. S-a inceput cu George Washington (cel mai din stanga), ca element dominant, apoi s-a luat decizia sa se dizloce din ce in ce mai mult granit pentru ca fetele sa fie dispuse in adancime, nu ca niste afise pe un perete. Astfel, pentru a se ajunge la pozitia lui Theodore Roosevelt, al treilea din stanga, s-a indepartat un strat de granit gros de 30 de metri. 

Probabil va intrebati cum a fost posibila redarea atat de fidela a trasaturilor celor 4 presedinti americani, dat fiind ca vorbim aici de sculpturi de 18 metri inaltime ale caror detalii – nasul, ochii, gura – masoara 3-6 metri? Primul pas a fost sa se ciopleasca in roca muntelui volume ovale, viitoarele capete, lasandu-se o rezerva de 1-2 metri fata de profilul final. Apoi s-au realizat niste machete la scara 1:12 ale capetelor finale, cu toate detaliile fizionomiei, iar in crestetul fiecarui cap-macheta s-a montat o tija care se putea roti in plan orizontal si pe care putea culisa un fir cu plumb cu lungime variabila. Astfel orice punct al fetei machetei putea fi atins prin acest fir cu plumb, iar pozitia exacta a punctului respectiv era data de trei elemente: 1) unghiul rotirii tijei in plan orizontal, 2) locul in care era suspendat firul pe tija si 3) lungimea firului.

Un sistem similar, dar de dimensiuni mult mai mari, s-a montat apoi in crestetul fiecarui volum oval cioplit in munte si cele trei elemente de pozitionare mentionate mai sus au fost reproduse proportional: s-a pastrat unghiul de rotire a tijei in plan orizontal, dar lungimile masurate cu sistemul de pe macheta au fost multiplicate de 12 ori. Iar plumbul de la capatul firului a aratat in mod precis cat mai trebuie indepartat din volumul oval pentru a se atinge coordonatele fiecarui punct in parte. (Procedura este mai greu de inteles fara o reprezentare grafica, dar in principiu ea nu este decat o aplicatie de geometrie de clasa a cincea.)

Spargerea rocii s-a facut cu explozibili, ciocane pneumatice, burghie, dalti. Lucratorii au fost selectati din randul minerilor si al muncitorilor in carierele de piatra si instruiti/antrenati pentru a putea munci suspendati in cabluri. Ei au creat formele brute ale fetelor, apoi Borglum s-a implicat direct in partea de finisare, bazandu-se pe talentul sau remarcabil in a insufleti o statuie: i-a facut barba lui Lincoln, i-a “materializat” ochelarii lui Roosevelt prin linii trasate sub arcade si pe partea superioara a nasului, dar, cel mai important, a reusit sa dea viata ochilor (a sapat pupile adanci, pentru a fi mereu in umbra, dar in centrul lor a lasat un varf de granit care, atunci cand este luminat de soare, reproduce sclipirea naturala a ochilor).

Gutzon Borglum a murit in 1941 si ultimele detalii au fost realizate de fiul sau, Lincoln Borglum. Moartea lui Gutzon si lipsa fondurilor au facut ca proiectul initial, care prevedea ca presedintii sa apara  sculptati de la talie in sus, sa fie abandonat. Oricum, se pare ca monumentul a depasit cu mult asteptarile lui Doane Robinson, cel care a propus realizarea sa acum mai bine de 85 de ani: cei patru presedinti din granit (Washington, Jefferson, Roosevelt si Lincoln) constituie principala atractie turistica a statului Dakota de Sud si sunt celebri pe intreg mapamondul, poate si datorita aparitiei lor in filme de succes cum ar fi clasicul “La nord, prin nord-vest” al lui Alfred Hitchcock.