Cum au trecut blugii de la niste simpli pantaloni la o mare afacere

Cum au trecut blugii de la niste simpli pantaloni la o mare afacere blugilevi strausseuropabrevetbrand

In data de 20 mai 1873, negustorul de panzeturi Levi Strauss, imigrant din Germania, si croitorul Jacob Davis, imigrant din Rusia, au inregistrat in America patentul cu numarul 139121, pentru fabricarea unor pantaloni de uzura, dintr-o stofa rezistenta, montati cu nituri de cupru.
Nimic nu prevestea drumul de glorie al brandului care tocmai lua nastere si era lansat pe piata americana. O clienta ii solicitase croitorului sa-i faca pentru sotul ei, taietor de lemne, niste pantaloni de lucru din material foarte rezistent, cu buzunare nituite, deoarece cusaturile din ata cedeaza repede.

Clienta s-a aratat multumita de rezultat, iar pretul era acceptabil, respectiv un dolar si 50 centi pentru o pereche. In scurt timp toti taietorii de lemne, carora pantalonii li se uzau mai rapid decat orice altceva, descopereau ca noul produs poate fi purtat mult timp, fara probleme.

Succesul a evoluat, asa ca tot mai multi taietori de lemne au inceput sa comande pantaloni din acea tesatura rezistenta si cu buzunarele nituite, iar Jacob Davis si-a dat seama ce pericol l-ar putea paste, daca ideea va fi preluata si pusa in valoare de alti intreprinzatori, concurenti, potrivit Infoniac.

Davis i-a propus furnizorului sau de panzeturi Levi Strauss sa patenteze impreuna procedeul, intrucat personal nu prea avea prea multi bani.

Procedeul patentat a inceput sa atraga atentia celor a caror profesie impunea o imbracaminte rezistenta, dotate cu buzunare numeroase si bine asigurate, atat contra uzurii, cat si contra hotilor, destul de numerosi in acel plin secol al nouaspezecelea.

Cei doi intreprinzatori si-au inregistrat compania "Jacob W. Davis and Levi Strauss Company", care va deveni in scurt timp simbolul noului produs, identificat mai ales cu numele lui Levi Strauss, dar si cu culoarea tesaturii de un albastru decolorat.

Tesatura care era utilizata pentru blugi provenea din portul Genova si sosea in America sub denumirea "Blu di Genova". O prescurtare a acestei sintagme a generat denumirile locale Blujean, Blujeans si in cele din urma Jeans.

Asa a luat nastere brandul firmei, devenita si ea intre timp "Levi Strauss & Co". Succesul inregsitrat pe piata americana si nu numai a acestor pantaloni a fost reprezentat de durabilitatea, rezistenta si incantatorul efect psihologic asupra cumparatorului care dorea pantaloni pe care sa ii foloseasca la munca.

Evident ca au aparut pe piata din SUA multi imitatori care, modificand detalii de croiala sau montaj, inregistrau noi brevete. Totusi bandul Levi Strauss a mers mai departe pentru mai bine de o suta de ani si inca vinde produse.

Potrivit Infoniac, la succesul marcii si-au adus aportul si designerii de dupa razboi, care au transformat o tinuta de lucru intr-una de moda, foarte bine acceptata de o societate din ce in ce mai nonconformista.

De exemplu, pe continentul european, blugii au devenit populari indeosebi dupa razboi, desi aici pretul era de trei ori mai mare decat peste ocean, din cauza taxelor pe care le-au impus statele.

Au aparut si probleme, pentru ca in anul 1960, numeroase licee si colegii au interzis elevilor sa apara in aceasta tinuta, considerata excentrica. Europa de Est a avut si ea probleme in acest sens, pana cand in URSS, la Festivalul Mondial al Tineretului si Studentilor din 1957, orasele Moscova si Leningrad au fost invadate cu tineri in blugi.

Impactul in public a fost atat de mare, pretul blugilor pe masura, iar tarile din URSS si vecinii lor s-au aliniat rapid unui stil acceptat de rusi.

Pana in 1990, atat in URSS, cat si in Europa de Est, blugii originali au patruns in cea mai mare parte prin contrabanda, dar poate nu exista alt produs de imbracaminte cu o atat de mare cautare la public.

In fiecare tara, acest produs se identifica prin denumiri proprii, adaptate statelor europene. In Romania, cuvantul incetatenit "blugi" provine de la acel initial "Blujeans" a carui origine se regaseste in denumirea tesaturii: "Blu di Genova".