Imperiul incas, distrus de spanioli cu ajutorul unei arme biologice
azteciincasiimperiuatahualpafrancisco pizzaro
Distrugerea imperiului Inca este una dintre cele mai elocvente dovezi din istorie ca nu avantajul numeric este cel care conteaza intr-un conflict militar. 168 de oameni, un tun si 27 de cai au reusit sa puna la pamant un imperiu intreg.
Spaniolii au avut si un avantaj biologic pe care nu l-au constientizat la acea vreme, dar al carui rol a fost decisiv, scrie How Stuff Works.
Cand spaniolii au navalit in America de Sud, imperiul Inca se intindea pe o distanta de peste 4.000 de kilometri, din Ecuador pana in Chile si avea o populatie de peste 20 de milioane de oameni. Spaniolii au preluat controlul in 1533.
Potrivit expertilor, cheia intelegerii acestui fenomen istoric de cucerire consta in cultura aparte a incasilor. Societatea incasa folosea un sistem rigid de clase sociale. Exista un conducator despre care poporul credea ca este fiul zeilor. Sub acest conducator se aflau consilierii sai si familia, priviti ca semi-zei.
Capitala imperiului era la Cuzco si a fost fondata in 1100, iar incasii erau expansionisti, cautand sa castige cat mai mult teritoriu.
Triburile care li se alaturau de bunavoie o faceau pentru a beneficia de tehnologia incasa, destul de avansata pentru acele teritorii si acea vreme.
In secolul al XV-lea, imperiul Incas se extinsese atat de mult incat conducerea centrala nu mai putea controla zone indepartate ale imperiului, locuri unde izbucneau frecvent revolte.
In 1525, conducatorul Huayna Capac a murit. La numai cateva zile, s-a intamplat la fel si cu succesorul sau, manifestandu-se astfel un vid de putere si rezultand un razboi civil intre cei doi fii ai lui Huayna Capac. Pana la urma, Atahualpa a devenit imparat peste tot teritoriul.
Francisco Pizzaro, Atahualpa si varsatul de vant
Aceasta era situatia imperiului incas atunci cand au sosit spaniolii condusi de Francisco Pizarro, care nu era totusi primul spaniol care ajunsese in America de Sud. Inaintea sa, Herman Cortes a reusit sa distruga civilizatia Azteca. A refuzat orice fel de propuneri de pace si a mizat pe jafuri si sclavie.
Francisco Pizarro avea atunci marele avantaj al armelor de foc, mai ales ca incasii nu mai vazusera asa ceva pana cand spaniolii au pus piciorul pe teritoriul lor.
Arheologii spun c,a atat incasii cat si aztecii au presupus ca europenii inarmati sunt fii de zei si s-a instalat astfel teama. Pizarro a reusit chiar sa il captureze pe conducatorul de la acea vreme, pe Atahualpa, pentru care a cerut o rascumparare uriasa, in aur.
Degeaba i-au adus incasii averi si au umplut doua camere cu aur si alta cu argint, ca Pizarro nu si-a tinut cuvantul si l-a ucis pe imparat.
Istoricii spun ca prima intalnire intre Atahualpa si Pizarro a fost cea care a declansat operatiunea de cucerire. Pizarro i-ar fi zis lui Atahualpa, cu ajutorul unui translator, ca a venit sa ii crestineze si i-a inmanat o biblie. Imparatul incas ar fi aruncat pe jos cartea, iar spaniolul Pizarro a luat acest gest drept o declaratie de razboi.
Nu se stie inca daca gestul imparatului s-a dorit a fi unul ofensator sau doar Atahualpa nu a inteles ce este aceea o carte.
In conflict, o mare importanta a jucat banalul varsat de vant, o boala care s-a manifestat ca cel mai puternic aliat al spaniolilor.
In timp ce europenii castigasera o oarecare imunitate la varsatul de vant, populatiile sud-americane erau extrem de vulnerabile. Odata cu sosirea europenilor pe teritoriul lor au venit si bolile, iar varsatul de vant a decimat populatia incasa, deschizand drumul pentru trupele lui Pizarro.
La 130 de ani de la descoperirea lui Columb, 95% din populatia indigena a celor doua Americi pierise.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
