Un nou studiu ADN pune la indoiala teoriile existente despre originile europenilor

Un nou studiu ADN pune la indoiala teoriile existente despre originile europenilor studiuadnorigineteorieorientcultura

Un nou studiu ADN pune la indoiala teoriile conform carora europenii sunt descendenti ai fermierilor care au migrat dinspre Orientul Apropiat, in urma cu 5000 - 10000 de ani.
Cercetarile arata ca semnatura genetica a fermierilor este diferita de cea a vanatorilor indigeni europeni. Teoria leaga originile barbatilor europeni de cele ale vanatorilor din epoca de piatra. Studiul a fost publicat in compediul Proceedings of the Royal Society B. Arheologii au descoperit ca oamenii moderni s-au asezat in Europa in urma cu aproximativ 40000 de ani (in perioada Paleoliticului, cunoscuta sub denumirea de "epoca pietrei cioplite").

Acesti oameni au supravietuit Erei Glaciare (in urma cu 20000 de ani) prin refugierea in zone calde, situate in sudul continentului, inainte de a se extinde in partea nordica a Europei, dupa ce s-a topit gheata. La cateva mii de ani distanta de stramutarea vanatorilor europeni, continentul a traversat o serie de schimbari culturale majore. Fermierii au adus noi obiceiuri din regiunea care acum formeaza statul turc, noi moduri de a vedea economia si stilul de viata.

Sunt europenii urmasi ai fermierilor sau ai vanatorilor indigeni? Savantii dezbat aprins raspunsul la aceasta intrebare. Rezultatele variaza in functie de amprentele genetice si fac subiectul unor interpretari diferite.

Cel mai recent studiu se bazeaza pe cromozomul Y - un element ADN transferat mai mult sau mai putin modificat de la TATA la FIU. Cromozomii Y pot ilustra originile geografice ale oamenilor, spun cercetatorii. Peste 100 milioane de barbati europeni poarta tipul de cromozon R-M269, astfel incat identificarea acestui grup genetic este vitala pentru depistarea originilor acestora.

R-M269 este comun in Europa de Vest, cu o frecventa de 90% in Spania, Irlanda si Wales. Potrivit cercetatoarei Patricia Balaresque, diversitatea genetica a lui R-M269 creste pe masura ce inaintam spre est - atingand punctul maxim in Anatolia (Turcia moderna). Diversitatea genetica este folosita in scopul stabilirii varstei; populatiile cu varste mai indelungate au acumulat mai multe elemente de diversitate. Acest principiu poate sta la baza stabilirii varstei unei populatii.

Cand savantii de la Leicester au estimat ce vechime are R-M269 in diferite parti ale Europei, au descoperit ca mediile de varsta erau mai compatibile in contextul unei extinderi in timpurile neolitice (in urma cu 5000 - 10000 de ani). Concluziile echipei au primit aprobarea unor publicatii de specialitate in august 2010 si iunie 2011. Dar un studiu care a aparut anul trecut sustine teoria unei varste si mai vechi - originea paleolitica a lui R-M269.

Estimarea varstei

O echipa formata din Cristian Capelli si George Busby, de la Universitatea Oxford, a cautat raspunsul la aceasta intrebare. Rezultatele sunt bazate pe probe prelevate de la 4.500 de barbati din Europa si zona de vest a Asiei si arata modelele geografice si diversitatea lui R-M269. Aceste modele s-au extins din Anatolia, odata cu fermierii neolitici.

Savantii sustin insa ca unii indicatori ai cromozomului Y nu pot exprima fidel varsta unei populatii. Astfel, instrumentele actuale stiintifice ar fi incapabile sa dateze extinderea lui R-M269. Studiul scheletelor neolitice ar putea aduce lumina in acest caz.

"In acest moment, nu putem preciza varsta acestei descendente", spune cercetatorii. "Cred ca am pus din nou mingea in mijlocul terenului". Frecventa ridicata a R-M269 in vestul Europei este vazuta de cercetatori ca o dovada ca genele paleolitice europene au supravietuit in aceasta regiune.

O origine mai recenta a lui R-M269 decat neoliticul este totusi posibila. Cercetatorii spun insa ca dupa dezvoltarea agriculturii, populatie europeana a "explodat", insemnand ca imigrantilor le-ar fi fost mult mai dificil sa inlocuiasca populatia deja existenta. (via | BBC News)