19 februarie 1878: Thomas Edison patenteaza fonograful
edisonfonografinventii19 februarie
Muzica pe care o ascultam noi astazi este posibila datorita unei inventii mai vechi, pe care i-o datoram savantului american Thomas Alva Edison, inventatorul fonografului.
La 19 februarie 1878, cu patentul numarul 200521, Thomas Alva Edison a inregistrat o inventie revolutionara pentru vremea aceea, fonograful, care permitea redarea sunetului, dupa ce acesta fusese inregstrat in prealabil. Prima inregistrare a constat in captarea unui mesaj telegrafic morse pe un mosor din hartie. Pornind de la ideea ca orice sunet se poate capta, Edison a mers mai departe, concepand un sistem care putea transfera vibratiile pe o diafragma, iar aceasta o transpunea mecanic pe o hartie tratata intr-un mediu de parafina, folosita ca matrita pentru turnarea unei foi din staniu, care se impacheta pe un cilindru.
Edison si mecanicul sau, John Kreusi, au lucrat la aceasta inventie pe parcusul anulul 1877, iar la 22 decembrie erau pregatiti de o demonstratie. Iata cum descrie, ceva mai plastic, revista "Scientific American" acea demonstratie: "Domnul Thomas A. Edison a intrat recent in acasta incapere, a pus o masina pe biroul nostru, a folosit o manivela pentru a pune masina in miscare, iar masina a inceput sa ne intrebe de sanatate. Domnul Edison ne-a intrebat cum ne-a placut fonograful sau si l-am informat ca totul a decurs foarte bine, am petrecut o noapte cordiala".
Printre alte inventii ale lui Thomas Edison s-au numarat: becul cu incandescenta (1879), prima distributie de energie electrica instaland o centrala electrica pe pachebotul transatlantic "Columbia", care a devenit astfel prima nava iluminată electric (1880), prima centrala electrica care alimenteaza cladirile unui oras (New York, 1882), aparatul de luat vederi pentru obiecte sau oameni in miscare, care folosea o banda de celuloid de 35 mm cu perforatii pe margine (1892), kinetoscopul, primul aparat care putea reda imagini in miscare, cu o frecventa de 45 de imagini pe secunda (1894), prototipul de cinematograf sonor, combinand cinematograful propriu-zis cu fonograful (1912) iar in 1914 perfectioneaza acumulatorul alcalin cu placi de fier si din nichel introduse in solutie apoasa de hidroxid de potasiu sau de sodiu ca electrolit, procedeu pus la punct, in 1901, de germanul Jungner.