Thomas Evan Powell era angajatul Premier Diamond Mining Company, o mina de langa Pretoria, capitala Africii de Sud. Imediat dupa ce a descoperit piatra pretioasa, Powell s-a grabit sa-si anunte seful de echipa, pe Frederick Wells, iar acesta sa-i dea minunata veste proprietarului, Thomas Cullinan. Acesta a ordonat sa se faca toate analizele necesare, care au confirmat ca este vorba despre un diamant dar au dat si primele date exacte despre piatra: 621,35 grame. Urias!
Trei luni au fost necesare pentru evaluare. Diamantul, cunoscut si sub numele de Star of Africa a fost cotat la 530 de carate si a fost cel mai valoros diamant descoperit vreodata, pana in 1984, cand a fost scos la lumina Golden Jubilee Diamond (545,67 carate si 109,134 grame). Powell a primit o recompensa importanta in bani pentru descoperirea diamantului dar si pentru onestitatea de a-l preda proprietarului minei, care a botezat piatra cu numele sau: Cullinan.
Dupa doi ani de la descoperire, guvernatorul provinciei Transvaal, Louis Botha, a cumparat piatra pretioasa cu suma de 150.00 de lire sterline, propunand parlamentului ca diamantul sa-i fie oferit regelui Edward al VII-lea al Marii Britanii cu ocazia aniversarii a 66 de ani de viata. La 9 noiembrie 1907, regele a acceptat diamantul.
Transportul din Africa de Sud in Marea Britanie a creat autoritatilor din ambele tari mari probleme. Deoarece se cunostea care erau planurile guvernului din Transvaal, acesta se temea de un jaf armat pe timpul transportului, astfel incat s-a apelat la un plan extrem de simplu si ingenios. Au urcat pe un vapor cu aburi doi detectivi din Londra care duceau intr-o geanta un diamant fals, in timp ce originalul a fost trimis pur si simplu prin sistemul de coletarie al postei.
Star of Africa a fost montat pe sceptrul regal britanic, in timp ce alte diamante, descoperite in aceeasi mina au fost montate pe coroana imperiala britanica (317 carate), sau pe pe diverse bijuterii (brose) aflate in tezaurul regal.