Kepler s-a nascut la 27 decembrie 1571, la Weil der Stadt, in Germania. Ca student el a observat cu atentie teoriile astronomului polonez Nicolaus Kopernicus (1473-1543), care credea ca Soarele si nu Pamantul se afla in centrul sistemului nostru solar, contrazicandu-i pe cei care afirmau ca Soarele se invarte in jurul Pamantului.
In anul 1600, Kepler s-a dus la Praga pentru a lucra alaturi de astronomul danez Tycho Brahe, matematicianul imparatului Rudolf al II-lea, care incerca sa fondeze o teorie referitoare la orbita planetei Marte. Dupa moartea lui Brahe, Kepler a preluat cercetarile sale precum si vasta colectie de date astronomice pe care predecesorul sau le adunase.
In deceniul urmator, Kepler a aflat despre activitatea fizicianului si astronomului italian Galileo Galilei (1564-1642), care inventase un telescop cu ajutorul caruia a descoperit muntii si craterele lunare, cei patru mari sateliti ai planetei Jupiter, precum si fazele planetei Venus.
Kepler a corespondat cu Galileo si a obtinut in cele din urma un telescop, pe care l-a modificat dupa propriile nevoi. In 1609 Kepler a publicat primele doua dintre cele trei legi ale miscarii planetare, care avansau ideea ca planetele se invart in jurul Soarelui pe orbite in forma elipsoidala si nu circulara, asa cum se credea pana in acel moment si ca planetele isi incetinesc miscarea pe masura ce se indeparteaza de Soare.
Cercetarile lui Kepler au avut mai tarziu un impact esential asupra matematicianului britanic Isaac Newton (1643-1727). Kepler a mai efectuat cercetari importante si in domeniul opticii, demonstrand modul in care functioneaza ochiul uman, dar si al matematicii. A murit la 15 noiembrie 1630, la Regensberg, in Germania.
In ceea ce priveste calculul lui Kepler referitor la nasterea Universului, acesta a fost infirmat de oamenii de stiinta din secolul al XX-lea, care au dezvoltat teoria Big Bang-ului, aratand ca astronomul german gresise in calculele sale cu doar 13,7 miliarde de ani.