27 ianuarie 1302: Dante Alighieri este alungat din Florenta

Era o perioada tulbure in care, in Italia, se luptau doua grupari rivale, Guelfii si Gibelinii. Guelfii, condusi de catre papi, sustineau religia de stat, libertatea oraselor (denumite communi) si sprijinirea comertului liber iar Ghibelinii, condusi de curtea imperiala, reprezentau interesele nobililor rurali. Familia lui Dante a fost fidela factiunii Guelfilor, astfel incat viata poetului a stat sub semnul disputei politice din acele vremuri.

A luat parte la disputele principalelor ordine monahice din Florenta, ordinul franciscan si cel dominican, si desi ca politician nu a reusit sa faca nimic important, a detinut diferite functii publice, de-a lungul unor ani in care Florenta s-a confrunat cu nelinisti de natura politica.

La 27 ianuarie 1302 Dante este expulzat din Florenta si accepta invitatia lui Guido Novello da Polenta, printul Ravennei, sa se stabileasca in orasul de la malul Adriaticii. In 1313, conducerea orasului Florenta il invita sa se intoarca dar ii pune anumite conditii. Dante le respinge transmitand ca in cazul in care nu-i va fi restabilita in intregime onoarea nu se va mai intoarce niciodata la Florenta („senza onore e dignita di Dante....a Firenze non entrera mai”).

Moare de malarie la 24 septembrie 1321 la Ravenna, unde este inmormantat intr-un mic mausoleu. In interior, doua candele ard neintrerupt. Intr-un proces pur simbolic, Florenta a fost condamnata sa furnizeze uleiul de la cele doua candele pentru totdeauna, drept pedeapsa pentru ca a trimis in exil una dintre cele mai ilustre figuri ale sale.