Analizele Manager.ro: Dezastru ecologic. Cum au distrus iepurii un intreg continent

Analizele Manager.ro: Dezastru ecologic. Cum au distrus iepurii un intreg continent iepuriaustraliadezastre ecologice

Romanii au o mare problema cu maidanezii, australienii cu iepurii. Sunt cca 300 de milioane de iepuri pe continentul australian si localnicii isi doresc cu ardoare sa scape de ei. Motivul? Urecheatii distrug flora si fauna, contribuie la eroziunea solului, produc pagube ale recoltelor de sute de milioane de dolari anual. Aversiunea fata de iepuri este atat de puternica in Australia incat a fost declansata chiar si o miscare de abolire a traditionalului rol pascal al acestor animale. Ca urmare, australienii nu mai au acum “iepuras de Paste”, ci “bilby de Paste”, bilby-ul fiind o specie indigena de mamifer marsupial. Cum s-a ajuns insa aici?
Totul a inceput in 1859, cand Thomas Austin, un englez stabilit in Australia, a decis sa organizeze o partida de vanatoare la ferma sa din apropiere de Melbourne, care sa-i aminteasca de obiceiurile din patria-mama. Vanatul era insa rar in zona, asa ca Austin i-a solicitat fratelui sau din Anglia sa ii trimita 24 de iepuri, pe care i-a eliberat apoi pe proprietatea sa. Nici nu banuia atunci ca gestul lui avea sa declanseze unul dintre cele mai mari dezastre ecologice din istorie.

Cum era de asteptat, iepurii au facut ceea ce stiau ei sa faca cel mai bine - s-au inmultit – favorizati si de faptul ca din imprejurimi fusesera eliminati, prin vanatoare, toti dusmanii lor naturali: vulturi, soimi, pisici salbatice. In 1868, la 9 ani de la eliberarea celor 24 de exemplare, in zona erau deja cateva sute de mii de iepuri, raspanditi pe o suprafata de nu mai putin de 8.000 de kilometri patrati - in fapt un fost teren agricol care a trebuit sa fie abandonat deoarece iepurii il pustiisera.

Pana in 1900, aproape jumatate din suprafata continentului australian era plina de iepuri, conturandu-se astfel cea mai rapida colonizare mamifera din istorie. Pentru comparatie, iepurii adusi in sudul Angliei de normanzi, in 1066, au avut nevoie de 900 de ani pentru a ajunge, cu mare greutate, la 300 km distanta spre nord, in Scotia.

Desigur, cand s-au trezit invadati de iepuri, australienii n-au stat cu mainile in san. Eforturile lor initiale de a scapa de aceasta problema au inclus impuscarea/otravirea animalelor, dinamitarea vizuinelor, constructia unor garduri de protectie de mii de kilometri lungime, dar si promulgarea unor legi speciale. Astfel, legea de eliminare a iepurilor, adoptata in 1883 in New South Wales, prevedea pedepse de 7 ani de inchisoare pentru oricine lasa sa scape, fie si accidental, un iepure domestic de pe proprietatea sa.

Din pacate insa, eforturile acestea au fost sabotate adesea chiar de catre unii fermieri, care vedeau in iepuri o sursa de hrana relativ gustoasa si foarte la indemana, precum si de catre comerciantii implicati in industria pielariei si a blanurilor, carora exterminarea iepurilor le-ar fi stricat afacerile. In 1950, numarul iepurilor ajunsese la 600 de milioane si se estima ca fiecare exemplar costa guvernul 1 $ australian, prin pagubele produse.

A fost momentul in care autoritatile au decis sa intervina mai serios si, in consecinta, au introdus deliberat virusul mixomatozei in randul populatiei de iepuri. Masura a fost eficienta, in sensul ca 95% din iepuri au murit, dar efectul a fost pe termen scurt: restul de 5% din iepuri au devenit imuni si au continuat sa se inmulteasca. Apoi, in 1996, s-a incercat o masura similara – diseminarea controlata a calcivirusului chinezesc – o masura numita in mod nefericit “solutia finala” pe pagina de Internet a guvernului australian. Dar, din nou, efectul nu a fost cel scontat.

In momentul de fata, iepurii raman o problema majora in Australia. Pagubelor economice, de cca 600 de milioane de dolari australieni pe an, li se adauga pagubele asupra florei si faunei locale: se estimeaza ca iepurii de aici sunt responsabili pentru disparitia a 12% din speciile de mamifere indigene, nevoite sa-si restranga arealul si sa concureze cu iepurii pentru sursele de hrana.

Guvernul australian cauta permanent metode care sa reduca numarul acestor invadatori, investind masiv, de exemplu, in cercetari privind descoperirea unor noi tipuri de virusuri care sa afecteze doar iepurii, nu si alte specii. Tinerea sub control a populatiei de iepuri este insa o sarcina extrem de dificila, din moment ce o singura femela scapata de exterminare poate "produce", intr-un singur an, peste 250 de descendenti.