Analizele Manager.ro: Minuni realizate de mana omului. Empire State Building (III)

Analizele Manager.ro: Minuni realizate de mana omului. Empire State Building (III) empire state buildingatractii new yorkzgarie-noriworld trade center

Timp de peste 40 de ani (1931-1972) a fost cea mai inalta cladire din lume. Si-a pierdut suprematia in 1972, odata cu ridicarea gemenilor World Trade Center, iar acum se afla pe locul 15 in clasamentul mondial. Are 381 de metri, 102 etaje, 6.500 de ferestre si 73 de lifturi. Iar cu cei 21.000 de angajati care vin zilnic la lucru aici se situeaza pe locul doi, dupa Pentagon, in topul celor mai mari cladiri de birouri din SUA.
Pana cand Elisha Otis sa inventeze un dispozitiv care sa impiedice prabusirea lifturilor, in 1854, inaltimea cladirilor era limitata la 6-8 etaje, cam cat putea sa urce un om pe scari fara sa oboseasca prea mult. Apoi, dupa inventia lui Otis, au inceput sa apara cladiri mai inalte – Western Union Building (1875) sau Pulitzer Building (1890), ambele in New York

Inaltimea era insa in continuare limitata la cca 20 de etaje, deoarece peste aceasta limita o cladire traditionala construita din beton risca sa se prabuseasca sub propria ei greutate. Iar realizarea unei baze foarte masive la sol, care sa sustina etajele de deasupra, nu era eficienta din punct de vedere economic, mai ales intr-un oras asa de zgarcit cu spatiul cum era (si este in continuare) New York-ul.

Solutia a venit odata cu aparitia structurii de rezistenta cu schelet metalic, in care toate solicitarile interne si externe erau preluate de grinzi si transmise direct in fundatie. Astfel a fost posibila ridicarea primilor zgarie-nori adevarati, printre care si Flatiron Building (87 m inaltime), o cladire cu aspect inedit, amplasata intr-un spatiu de forma unui fier de calcat cu unghiul frontal de doar 25 de grade. Inaugurata in 1902, cladirea este in momentul de fata cel mai vechi zgarie-nori din New York.

Empire State Building a fost ridicata in 1930-1931, intr-un interval de numai 18 luni si intr-un ritm care presupunea uneori “ziua si etajul”. Acesta performanta remarcabila a fost posibila atat datorita simplitatii structurii de rezistenta formate din grinzi de otel asamblate prin nituire, cat si datorita organizarii exemplare a santierului. Grinzile erau produse la Pittsburg, livrate conform unui grafic necrutator si montate la numai 3 zile dupa ce paraseau otelaria. In fiecare zi se elabora diagrama evolutiei lucrarii si se intocmeau liste detaliate: ce camion trebuia  sa soseasca, la ce ora, ce incarcatura avea, unde trebuia sa ajunga incarcatura, cine era responsabil pentru toata operatiunea.

Spatiul santierului era atat de restrans incat nu era posibila crearea de depozite pentru materialele folosite. Grinzile erau descarcate la baza cladirii si ridicate imediat cu macaraua la etajele superioare,  unde asteptau echipele de nituitori. La vremea aceea nu se introdusese inca sudarea grinzilor si tot New York-ul rasuna de zgomotul ciocanelor pneumatice care bateau nituri.

Nituitorii lucrau in echipe de 4 oameni: primul incalzea niturile la o forja, pana la rosu, apoi le arunca unui “prinzator” care le aduna intr-o galeata, le lovea pe fiecare in parte pentru a le scutura de zgura si le presa in gaurile grinzilor. Al treilea om le sustinea, iar al patrulea le aplatiza capatul cu un ciocan pneumatic. Racindu-se, niturile se contractau si strangeau ferm grinzile de otel. Era o munca pentru cei fara niciun pic de rau de inaltime, deoarece totul se desfasura deasupra un hau de cateva sute de metri.

Cat de sigura era aceasta tehnica de constructie? Publicul a avut ceva temeri, dar ele au fost inalturate in iulie 1945 cand, din cauza cetii foarte dense, un bombardier B-52 care se apropia de aeroportul Newark s-a izbit de Empire State Building in dreptul etajelor 78-79. Cei 3 membri ai echipajului si 11 oameni aflati in birouri au murit atunci, dar cladirea de-abia daca a vibrat putin. Chiar si acum ea este considerata mult mai sigura decat zgarie-norii mai tineri, deoarece grinzile folosite la constructia ei sunt mai zdravene decat cele actuale (la acestea din urma se foloseste mai putin otel, pentru reducerea costurilor). In conditii de vant foarte puternic, deplasarea pe orizontala la nivelele superioare este de numai 6 mm.

Empire State Building este considerata de catre Societatea Americana a Inginerilor Civili una dintre cele 7 minuni ale lumii moderne. 2 milioane de oameni o viziteaza in fiecare an, folosind ascensoarele rapide care urca pana la etajul 80 in mai putin de 1 minut. Ascensoare suplimentare ii duc apoi pana la un observator din sticla, la etajul 102, dupa care urmeaza acoperisul pe care este fixata o antena TV, ea insasi inalta cat un bloc cu 22 de etaje.

Din pacate, cladirea a constituit o atractie si pentru sinucigasi. Mai mult de 30 de oameni s-au aruncat de pe ea, primul caz fiind inregistrat chiar inainte de terminarea constructiei – cel al unui muncitor care fusese concediat. In 1947, terasa observatorului de la etajul 102 a fost ingradita cu bare inalte, dupa ce 5 oameni au incercat sa sara de pe ea intr-un interval de numai 3 saptamani.