Analizele Manager.ro: Minuni realizate de mana omului. Turnul de televiziune din Toronto (V)

Analizele Manager.ro: Minuni realizate de mana omului. Turnul de televiziune din Toronto (V) turnul din torontoburj dubaicele mai inalte constructii din lume

In mijlocul orasului Toronto se ridica o structura supla ca o sageata: turnul CN (Canadian National), in fapt o antena uriasa menita sa imbunatateasca receptia programelor TV in zona. Cu o inaltime totala de 553,31 metri, aceasta constructie a fost timp de 34 de ani (1976-2010) cea mai inalta structura neancorata din lume, fiind depasita recent de Burj Khalifa din Dubai (828 de metri) si de Canton Tower din Guangzhou, China (600 de metri). In afara clasamentului, trebuie mentionat si turnul radio din Varsovia, sustinut insa de cabluri de otel, care a avut o inaltime de 646,38 m. Spunem “a avut” deoarece el s-a prabusit pe 8 august 1991, in timpul unor lucrari de intretinere.
Constructia turnului CN a inceput pe 6 februarie 1973 si a durat ceva mai mult de 3 ani. Tehnica folosita a fost cea a cofrajului glisant - un cadru urias din lemn in care se toarna beton si care se ridica treptat pe cricuri, pe masura ce betonul se intareste. Din cauza inaintarii rapide a constructiei, cu pana la 6 metri pe zi, nu s-a putut folosi testarea normala a rezistentei betonului (care implica 7 zile de asteptare), asa ca au fost efectuate teste accelerate speciale. Intregul proces de constructie a fost ghidat prin masuratori realizate la fiecare doua ore cu instrumente optice de mare precizie, astfel incat abaterea finala de la verticalitate a fost de doar 2,8 cm.

Sectiunea finala de 100 m a turnului, adica antena in sine, a fost realizata prin imbinarea a 39 de elemente ce au fost ridicate in aer cu un elicopter Sikorsky si plasate unul peste celalalt. Asamblarea a durat astfel doar 3 saptamani si jumatate, fata de 6 luni cat ar fi fost necesar prin metode conventionale.

La inaltimea de 330 m, turnul pare ca strapunge o protuberanta de forma unei gogosi, in fapt o cladire cu 7 etaje care contine echipamentul necesar transmisiei TV, doua platforme pentru vizitatori, un club de noapte, doua cinematografe mici si un restaurant rotitor cu 400 de locuri care face o rotatie completa la fiecare 65 de minute. Si mai sus, la 450 m, se afla o alta platforma pentru vizitatori, asa numita “punte spatiala”, ale carei ferestre se curbeaza inspre podea pentru a permite amatorilor de senzatii tari sa priveasca drept in jos. Intr-o zi senina, de pe aceasta platforma se poate vedea pana la o departare de 160 km.

Vizitatorii sunt urcati in turn cu 4 lifturi exterioare care se deplaseaza cu viteza de 360 m pe minut. Timp de 40 de secunde, cat dureaza cursa pana la “gogoasa”, ei au prilejul sa admire prin peretii de sticla o priveliste superba, in conditii de siguranta deplina. Bineinteles, exista si o scara clasica in interiorul turnului, dar care este foarte putin folosita, dintr-un motiv lesne de inteles: are 2.750 de trepte.

Desigur, turnul a fost proiectat sa reziste conditiilor meteo extreme. Chiar si in cazul unor vanturi de 200 km/h, turistii aflati la 330 m inaltime nu ar simti absolut niciun disconfort. Multi chiar il viziteaza in timpul furtunilor, deoarece turnul este un loc excelent pentru a privi spectacolul fulgerelor, fara sa riste absolut nimic. Desi constructia actioneaza ca un paratraznet pentru intreaga zona si desi este lovita de peste 60 de fulgere in fiecare an, nu exista niciun pericol. Intreaga sarcina electrica se descarca in pamant. A fost eliminat, de asemenea, si pericolul formarii de turturi la nivelele superioare, prin introducerea de cabluri de incalzire in marginile platformelor sau prin acoperirea acestora cu un strat de mase plastice armat cu fibre de sticla, gros de 5 cm.

Turnul este in mod clar o realizare de exceptie. El a aparut si in cateva filme, in scene spectaculoase care implicau salturi cu parasuta de pe platforma principala. Primul care a executat un asemenea salt a fost unul dintre muncitorii constructori, inainte ca turnul sa fie terminat, el fiind “rasplatit” cu concedierea pentru fapta sa.

De mentionat ca de la 1 august 2011 vizitatorii pot executa ei insisi o cascadorie unica, atat de plina de adrenalina incat pe langa ea bungee-jumping-ul pare o gluma nevinovata. Concret, este vorba de EdgeWalk, o plimbare per pedes pe muchia exterioara a platformei-restaurant situate la 330 de metri inaltime, pe o “poteca” de doar 2 metri latime, fara niciun fel de balustrada. E-adevarat, clientii poarta un ham cu care sunt ancorati de un cablu de siguranta, dar acest ham e doar pentru cazul in care, Doamne-fereste, se dezechilibreaza si cad in gol. In timp ce merg ei nu se tin practic de nimic si de-aceea senzatia unei plimbari deasupra unui hau de cateva sute de metri este perfect reala. (Trebuie sa ai nervi de otel ca sa faci asa ceva fara sa ti se inmoaie  genunchii sub tine.)

Mai mult, instructorii care ii insotesc pe clienti ii incurajeaza pe acestia sa se aplece peste marginea platformei, lasandu-si corpul sustinut de ham, si sa priveasca in jos. Este in mod evident o depasire a propriilor limite. Distractia aceasta dureaza 90 de minute, din care 20-30 de minute inseamna plimbarea efectiva, si costa 175 de dolari canadieni.