Cel mai mare proiect de mediu din ultimii 20 de ani, din Romania

Statia de epurare de la Glina este cel mai mare proiect de mediu din ultimii 20 de ani, din Romania. Realizarea sa a costat 108 milioane de euro, bani proveniti in mare parte din fonduri europene, dar deocamdata statia nu functioneaza la intreaga capacitate si poate curata doar jumatate din apele provenite din canalizarea orasului.

Se estimeaza ca finalizarea completa a statiei va avea loc in 2015, moment in care apele reziduale ale Bucurestiului vor fi tratate in proportie de 100%. Insa si atunci va fi o problema, pentru ca statia va produce zilnic 500 de tone de namol (reziduuri solide) si nimeni nu stie cum va fi gestionat acest namol. Dar pana atunci mai este ceva timp si, probabil, va aparea si o solutie.

Cum functioneaza o statie de epurare?

Foarte pe scurt, o astfel de statie este o instalatie complexa care are rolul de a purifica apa poluata printr-un proces in trepte, realizat de un ansamblu de echipamente dispuse pe orizontala. Statia ocupa asadar mult teren, dar exista si solutia ca aceste echipamente sa fie montate in subteran, cu spatii verzi deasupra.

In prima treapta, apa uzata trece prin niste gratare formate din lamele dese care au rolul de a retine corpurile plutitoare si suspensiile grosiere (lemn, textile, plastic etc). Aceste resturi sunt curatate mecanic si supuse apoi tratamentului clasic al deseurilor menajere: groapa de gunoi sau incinerator. Urmeaza sitele, adica plase cu ochiuri dese, care au acelasi rol cu al gratarelor, anume sa retina corpurile solide, dar cu diametru mai mic.

Apa ajunge apoi in bazine de mari dimensiuni, numite deznisipatoare,  unde impuritatile solide (care acum arata ca un nisip) se depun datorita gravitatiei si pot fi colectate usor. Decantoarele primare si secundare se ocupa dupa aceea de suspensiile fine – grasimi, substante petroliere etc. Acestea plutesc la suprafata si interactioneaza cu diversi agenti chimici care se adauga de catre personalul statiei, astfel incat se formeaza o spuma ce poate fi inlaturata cu ajutorul unor filtre.

Tot in aceasta etapa se formeaza si un namol plin de impuritati organice care este colectat si introdus in turnuri de fermentatie (metatancuri). Acestea sunt rezervoare de beton de mari dimensiuni unde, datorita temperaturii ridicate, namolul fermenteaza, rezultand atat un namol secundar bogat in nutrienti, cat si gaz-metan care se utilizeaza drept combustibil.

Namolul este si el util. Poate fi folosit pe post de ingrasamant, dupa ce in prealabil a fost dezinfectat si imbogatit cu saruri de aluminiu si fier, var si cenusa, sau poate fi folosit pe post de materie prima pentru fabricarea de caramizi.

Dupa cum se observa, procesul de epurare a apelor uzate e foarte complex, de-aceea si investitia intr-o asemenea statie e una majora, de ordinul sutelor de milioane de euro. Pentru Bucuresti, se avanseaza un cost final de peste 450 de milioane de euro, avantajul fiind ca orasul ar scapa in conditii civilizate si ecologice de toate deseurile purtate de apa menajera.

Ce se intampla cu apa dupa trecerea prin statia de epurare?

Prima destinatie ar fi redirectionarea ei in Dambovita, in amonte de Bucuresti, desigur in conditiile in care corespunde standardelor de calitate pentru ape uzate epurate. Alte destinatii ar fi:
• in industrie
• in piscicultura
• pentru amenajarea de lacuri de agrement
• pentru irigatii, deoarece este o apa cu un continut ridicat de nutrienti (dar doar daca produsele agricole rezultate nu se consuma direct).

Se experimenteaza si utilizarea apei uzate epurate ca sursa de apa potabila, dupa ce este supusa unor tratamente avansate de purificare. Tehnologia este scumpa, dar mai ieftina totusi decat desalinizarea apei de mare, si ea se aplica deja in SUA si in tari arabe si africane. In Washington DC, de exemplu, apa potabila care curge la robinet e de fapt apa menajera epurata.

Se poate evita constructia unei statii de epurare?

In anumite conditii climatice se poate folosi epurarea biologica, care consta in trecerea apei uzate printr-o mlastina sau laguna de epurare. Plantele de aici pot retine fosfatii, nitratii si agentii patogeni. Astfel, un hectar de stuf extrage din apa anual 10-15 tone de azot, fosfor si sulf si peste 150 tone de poluanti organici. La Arcata (California) s-a introdus in mod experimental un sistem de epurare exclusiv biologic, cu plante, intr-un lant de mlastini si lacuri. Dar fezabilitatea folosirii pe termen lung si la scara larga a unei asemenea tehnologii este deocamdata controversata.

In final, cateva cuvinte despre epurarea apelor uzate industriale

Apele uzate industriale contin de regula agenti poluanti foarte diferiti de cei prezenti in apele menajere.  De aceea ele nu pot fi trimise direct in statiile de epurare orasenesti, ci trebuie supuse unei epurari prealabile specifice, adaptate naturii poluantilor in cauza, si apoi (eventual) descarcate in canalizarea oraseneasca si duse la statia clasica de epurare.

Se poate face si o statie complet separata pentru apele industriale, care sa asigure epurarea pana la nivelul la care pot fi descarcate legal in rauri. O asemenea statie complet separata se poate justifica economic in cazul marilor intreprinderi.

Exista insa si ape uzate industriale atat de contaminate incat nu pot fi epurate prin nicio tehnologie si atunci singura solutie ramane injectarea lor profunda in sol. Injectarea se face la 500-4.000 de metri adancime, in zone unde nu pot contamina surse de apa subterane, dar aici pot aparea alte pericole (vezi articolul Analizele Manager.ro: Cutremurele provocate de om).