TOP 9: Comori pierdute, care te-ar putea imbogati peste noapte

TOP 9: Comori pierdute, care te-ar putea imbogati peste noapte topcomoriaurhartaefortfilme

Pentru a descoperi urmatoarele comori, o sa ai nevoie de mai multe instrumente si conexiuni, dincolo de o harta si o lopata. Potrivit celor de la mental_floss, chiar merita efortul.
1. Finalul pierdut al lui Hitchcock



La doar 24 de ani, regizorul Alfred Hitchcock era foarte energic. In 1923, a aparut productia "The White Shadow", unde Hitchcock a fost scenarist, scenograf, regizor secund si chiar editor de imagine. Din pacate, nu a obtinut multe laude pentru efortul sau. Filmul despre doua surori gemene, dintre care una era buna si alta - ai ghicit - rea, a zabovit in box office si apoi a disparut. Mai exact, toate copiile s-au evaporat. A venit insa anul 2011. Trei din rolele filmului au aparut in Noua Zeelanda.

Acestea au fost adapostite in siguranta de Arhiva Cinematografica a Noii Zeelande, inca din 1989. Cum a ajuns comoara culturala britanica in cealalta parte a lumii? Din cauza nitratului. In universul cinematografic al acelor vremuri, rolele de film acoperit cu nitrat circulau in jurul globului, pe masura ce productia era prezentata in fiecare tara. Deoarece rolele erau extrem de inflamabile, transportul lor se dovedea riscant si scump. In situatia in care Noua Zeelanda reprezenta un fel de "capat de drum" pentru producatori, studiourile preferau sa distruga rolele de film, in loc sa le transporte pana acasa.

Unul dintre proiectionisti, Jack Murtagh, nu a dorit sa distruga o asemenea dovada artistica, astfel incat a reintregit o colectie de filme proaste - dar importante din punct de vedere istoric - inclusiv jumatate din "Alba ca Zapada" - in sopronul din gradina casei sale. Dupa decesul sau, nepotii au donat continutul depozitului catre Arhiva de Film, unde rolele au stat in deplina siguranta, timp de 22 de ani. Cealalta jumatate din "Alba ca Zapada" s-a pastrat foarte bine, in timpul sederii in sopronul lui Murtagh, dar ultimele trei role s-au pierdut - precum si alte proiecte ale lui Hitchcock. Astazi, oricare din aceste role ar valora milioane de dolari.

2. Ouale Faberge



Intre 1885 pana la Revolutia Rusa din 1917, Casa Faberge din St. Petersburg a creat 50 de Oua Imperiale de Paste, special pentru familia tarului. Dincolo de faptul ca erau incrustate cu unele din cele mai rare si pretioase pietre si metale, fiecare ou cuprindea o "surpriza" - de la un pandantiv cu rubin, pana la un trenulet de aur, la care toate partile mecanice erau functionale. Cand comunistii au preluat puterea in Rusia, nu au considerat ca aceste oua ar avea vreo utilitate istorica.

In 1927, regimul proaspat al lui Stalin nu avea bani, astfel incat sovieticii au decis sa vanda unele lucruri "in spatele casei". Colectionarii straini au fost atrasi de ouale Faberge si astazi doar 10 din cele 50 de oua originale se mai afla la Kremlin. Din restul de 40, 32 se afla in muzee sau colectii personale. Totusi, 8 asemenea oua au disparut complet. Valoarea unui asemenea ou? 30 milioane de dolari!

3. Cupa Mondiala originala



Cu doi ani inainte ca autoritatea FIFA sa organizeze prima Cupa Mondiala in 1930, a comandat un trofeu, care sa se potriveasca prestigiului unui asemenea eveniment sportiv: o cupa din argint placata cu aur. Dupa fiecare campionat, echipa victorioasa pastra cupa, pana la urmatoarea editie. Prima echipa care castiga Campionatul de trei ori la rand urma sa primeasca permanent trofeul. In 1970, Brazilia a obtinut aceasta performanta, condusa de legendarul Pele. FIFA a organizat un concurs de creatie, pentru a "desena" un nou premiu, in timp ce trofeul original a fost trimis in Rio de Janeiro, intr-un loc sigur. Confederatia Fotbalistica din Brazilia a tinut pretiosul obiect intr-o cutie speciala, cu geamuri antiglont.

Din pacate, cadrul din lemn al cutiei s-a dovedit a fi subred. In 1983, hotii au furat cupa. Chiar daca in acest caz au fost condamnati patru oameni, trofeul nu a mai aparut. Insusi Pele a facut apel pentru gasirea acesteia, in timp ce politia a considerat ca pretioasa cupa ar fi fost topita. Soarta trofeului a ramas necunoscuta, dar fanii se pot bucura de suprematia fotbalistica a Braziliei - in 1984, divizia braziliana a Kodak a oferit tarii o replica din aur a Cupei Mondiale.

4. Manuscrisul german al cartii lui Arthur Koestler, "Darkness At Noon"



Cand criticii au ales romanul lui Arthur Koestler din 1940, Darkness at Noon, ca fiind al 8-lea roman in limba engleza, in ordinea importantei, la nivelul secolului XX, unii s-au mirat. Cartea este superba; relatarea detaliata a declinului comunismului cu iz revolutionar, a incarcerarilor, interogatoriilor, toate aceste elemente au oferit Occidentului o imagine a paranoiei si repersiunii care a infectat regimul lui Stalin. Darkness at Noon era insa scrisa in germana. Koestler a scris cartea in Franta, in timp ce locuia cu partenera sa, sculptorita britanica Daphne Hardy.

Cuplul a trimis manuscrisul in limba germana catre editorul lui Koestler, dar a pastrat o copie, pe care Hardy a tradus-o in engleza. In timp ce nazistii inaintau spre Paris, Koestler si Hardy au zburat la Bordeaux, unde Hardy a luat manuscrisul si s-a imbarcat pe o barca, pentru a ajunge in Anglia. La scurt timp, Koestler a aflat o veste teribila: barca iubitei sale s-a scufundat. Pierzandu-si atat partenera de viata, cat si manuscrisul pretios, Koestler a incercat sa se sinucida, dar a esuat - si inainte de a incerca din nou, romancierul a aflat ca stirile fusesera eronate. Traducerea in engleza a Darkness at Noon a fost publicatata la Londra, dar in haosul primelor zile ale celui de-al Doilea Razboi Mondial, manuscrisul in germana a disparut. Astfel, elevii au ramas fara textul original al unuia din cele mai mari romane ale secolului XX.

5. Una din cele 11 fosile de Archaeopteryx



Dupa cum stie orice pusti pasionat de dinozauri, Archaeopteryx demonstreaza ca pasarile "se trag" din reptilele din Jurasic. Mai exista insa doar 11 fosile de Archaeopteryx. In 1956, muncitorii germani dintr-o cariera au descoperit specimenul Maxberg, dar pasarea-dinozaur a stat doi ani sub un munte de piatra, pana cand proprietarul carierei, Eduard Opitsch, a imprumutat-o unui geolog. Specialistii au stabilit ca este vorba de Archaeopteryx.

Opitsch a permis muzeului Maxberg sa expuna aceasta descoperire, in timp ce planuia sa o vanda celui mai mare ofertant. Muzeul i-a oferit 10.000 de dolari pentru fosila, dar Opitsch a refuzat. In 1974, acesta a luat exemplarul si a plecat acasa. Potrivit unor surse, oportunistul a tinut fosila sub pat. Altii spun ca ar fi ingropat-o sau ar fi vandut-o unui colectionar. Orice s-ar fi intamplat, Archaeopteryx nu a mai fost de gasit. Opitsch a murit in 1991. Cautatorii de fosile o "vaneaza" in continuare.

6. Picturile dintr-o catedrala belgiana



Episcopul din Ghent ar fi vrut, probabil, sa stea in pat, in dimineata zilei de 11 aprilie 1934. Acesta s-a trezit pentru a afla ca un hot a intrat in Catedrala St. Bavo si a furat o sectiune din lucrarea "The Adoration of the Mystic Lamb", realizata in secolul 15 de artistii flamanzi Hubert si Jan van Eych. La scurt timp, episcopul a primit o scrisoare, in care hotul cerea un milion de franci belgieni, pentru a returna picturile. Episcopul a fost de acord. A oferit 25.000 de franci, dar nu a putut sa stranga toata suma. In schimb, politia l-a presat pe preot sa ofere alti 225.000 de franci. Hotul nu a fost incantat de oferta.

Dupa ce biserica a esuat in incercarea sa de rascumparare, hotul a pastrat prada. Autoritatile au presupus ca hotul frustrat era un personaj complex - broker de actiuni, artist amator si scriitor de romane mediocre - pe numele sau Arsene Goedertier. La cateva luni de la furt, Goedertier a facut o confesiune incompleta pe patul de moarte. Din pacate, a murit inainte de a dezvalui detaliile locului in care se afla picturile. Pasionatii de arta din toata lumea se afla in cautarea tablourilor furate (cel mai probabil) de Arsene Goedertier.

7. Un vas de toaleta transformat in arta pura



Artistul francez Marcel Duchamp a socat universul artistic in 1917, dupa ce a prezentat o toaleta, drept sculptura: "Fantana". El dorea sa demonstreze ca obiectele banale pot deveni opere de arta si in acest sens a inscris lucrarea sa intr-o expozitie a Societatii Artistilor Independenti - care garanta expunerea oricarei lucrari, contra unei taxe de 6 dolari. Duchamp a semnat lucrarea cu pseudonimul "R.Mutt", pentru a nu influenta publicul cu faima sa (el era autorul unor lucrari renumite, precum "Nude Descending a Staircase (No.2)". A sperat ca ideea sa va fi revolutionara.

Din pacate, artistii din breasla nu au gustat efortul lui Duchamp. La un moment dat, lucrarea a cazut in dizgratie si cineva chiar a aruncat-o la gunoi. Cativa ani mai tarziu, Duchamp a dorit sa recreeze opera sa, pentru colectionari si muzee. Astazi, exista multe replici meticuloase - care costa circa 2,5 milioane de dolari. Dar originalul este greu de identificat. Oare unde o fi toaleta lui Duchamp?

8. Manuscrisul pierdut al discursului lui Lincoln



Contrar unor lectii de istorie, cel mai celebru discurs al presedintelui american Abraham Lincoln nu a inceput cu fraza "four score". Acesta a fost, de fapt, o alocutiune impotriva sclaviei, tinuta in timpul primei conventii a Partidului Republican din Illinois in data de 29 mai 1856. Elevii din SUA nu rostesc acest discurs dintr-un motiv simplu: Nimeni nu l-a notat. Nu se stie unde a ajuns discursul lui Lincoln. De-a lungul anilor, au circulat multe falsuri ale alocutiunii, care dovedesc, daca mai era nevoie, importanta originalului (atat materiala, cat si istorica).

9. O camera de 250 milioane de dolari



Ce poti sa ii oferi unui tar, care are totul? In 1716, Regele Prusiei, Friedrich Wilhelm I dorea sa ii ofere un dar tarului Petru cel Mare, care sa intareasca relatiile dintre cele doua tari, aliate impotriva Suediei. Friedrich Wilhelm s-a gandit la un cadou fabulos: o camera cu pereti din chihlimbar (6 tone!), placati cu foite de aur. Camera a fost supranumita "a opta minune a lumii".

Cand nazistii au plecat la vanatoare de comori, Camera din Chihlimbar s-a dovedit a fi un obstacol. Spre deosebire de o pictura sau o sculptura, aceasta nu putea fi "monetizata". Fragilitatea chihlimbarului o facea greu de transportat. Totusi, nazistii au gasit o solutie. Soldatii au localizat Camera de Chihlimbar in octombrie 1941 si au transportat-o "pe bucati" in Konigsberg, Germania. Acolo, au reasamblat-o.

Dupa terminarea razboiului, nimeni nu a mai stiut nimic despre celebra incapere. Multi specialisti cred ca aceasta minunata opera de arta a fost distrusa, in timpul bombardamentelor Aliatilor asupra Konigsbergului, din 1944. Altii speculeaza ca nazistii au incercat sa ascunda comoara, transportand-o la bordul unei barci, care s-a scufundat. Mai mult, nostalgicii afirma ca germanii au ascuns peretii placati cu aur intr-o laguna din Marea Baltica.

Istoricii estimeaza ca aceasta camera ar valora astazi 250 milioane de dolari. In 1979, mesterii sovietici au folosit fotografii pentru a reconstrui Camera de Chihlimbar; proiectul a fost finalizat in 2003 si momentul a coincis cu aniversarea de 300 de ani a St. Petersburgului.