Cand garda da cu sabia-n gard
gardanunta lui williamgarzi britanicestockholmsuediasamuraikatana
Minunata nunta a probabil viitorului cap incoronat al Marii Britanii i-a facut pe multi sa-si dea seama ca povestile cu printi, printese, regi si regine pot deveni realitate. Ba mai mult, pot depasi imaginatia cuvantului povestit.
Nunta lui William si a lui Kate a starnit si fireasca admiratie pentru maestri de ceremonii si pentru cei fara de care aceste ceremonii ar fi mult mai sarace: garzile.
Garzile regale britanice sunt probabil cele mai disciplinate din lume. Nimic (in afara, desigur, unui atac) nu tulbura pozitia de drepti a garzii. Fie iarna, fie vara, numai caciula-i din blana de urs are voie sa se miste sub adierea vantului.
In rest, garda sau stana de piatra, tot aia. La fel si in cazul garzilor coreene care pazesc frontiera comuna dintre Nord si Sud. Exista insa si exceptii in ceea ce priveste garzile.
Cine trece pe langa palatul regal suedez poate admira niste uniforme superbe predominant albastre, brazdate, pe alocuri, de un alb imaculat. Si castile sunt superbe si cizmele stralucitoare. Si garda suedeza e stana de piatra. Dar, spre deosebire de garda britanica, este sensibila la turisti.
Care se apropie de ea, o fotografiaza si mai-mai ca nu o gadila. Chiar daca lucrul asta nu se intample, garda zambeste, rade, si chiar vorbeste cu turistii, neavand nicio strabatere.
In curand, garzile se schimba. O coloana superb colorata in aceleasi doua culori se opreste in dreptul tanarului strajer. Or fi ei dotati cu ultimul model de arma, dar miscarile pe care le fac nu prea cadreaza cu rigoarea militara.
In fine, sub privirile/camerele/bliturile turistilor, coloana se indreapta spre curtea interioara unde stegarul infasoara drapelul. Se schimba saluturi tantose si coloana intra in spatele unor coloane. Mai ramane ceea ce probabil este comandantul dispozitivului, un militar cu ceva experienta daca te iei dupa tona de metale care ii decoreaza pieptul.
Cu o miscare de husar scos din pepeni, isi trage stralucitoarea-i sabie din teaca. Privindu-l, mai-mai ca iti vine sa dai fuga spre biroul care se ocupa de inrolari. Numai ca pofta de militarie iti este brusc taiata de aceeasi sabie (de ce altceva?) care refuza sa intre-n teaca. Si asta dupa nu mai putin de trei incercari.
Oare ce ar fi facut un samurai daca a sa katana rata de trei ori drumul catre casa? La cat de multa relaxare este la Stockholm, la cat de mult zambeste pentru tine si pentru sine toata lumea, intrebarea legata de samurai nu are decat sa se scufunde linistita in undele (la fel de ralexate ca si locuitorii) Lacului Malaren.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
