Cei trei muschetari s'un smartphone

Cei trei muschetari s'un smartphone prietenieprietenismartphonerenuntaregadgeturi

Probabil ca romanul "Cei trei muschetari" da una dintre cele mai potrivite definitii ale prieteniei. Citit cand varsta este frageda ca inocenta, povestea poate servi, ulterior, drept balanta in care un individ cantareste si deosebeste prietenii de cunostinte.
In 1626, cand incepe actiunea romanului, existau Athos, Porthos si Aramis. Lor li se alatura mai tanarul d’Artagnan. Intre ei, cel putin in prima carte din ceea ce avea sa devina o trilogie, nu exista matrapazlacuri, mismasuri, politica, divergente. Sunt toti pentru unul si unul pentru toti.
 
Faptele lor de arme, prietenia, onoarea le sunt lor insisi suficiente. Nu trebuie sa se laude cu ele, nu posteaza albume foto de La Rochelle, nu ciripesc ca l-au batut pe Rochefort.
 
Nu numai ca cei patru prieteni nu s-ar desparti de vreunul dintre ei, dar si-ar da viata pentru oricare membru al cvartetului pe care nici macar "la femme fatale", duduia de Winter, nu-i poate desparti.
 
Cati oameni mai traiesc astfel de prietenii, cand granitele dintre prietenie si simpla cunostinta au cazut precum cele statale, de la vestul la estul Europei?
 
Cine ne mai devine cel mai bun prieten? Colegul de scoala, de serviciu? Vecinul de bloc, de strada? Cainele (desi cum iti poate fi cineva prieten intr-o relatie de subordonare, in care unul este stapan si celalalt sluga patrupeda)?
 
Nici macar. Ne trebuia o... fiinta mult mai supusa decat acesta, care nici macar sa nu latre, sa nu muste, sa nu iasa din cuvant. O "fiinta" pe care sa o azvarli de toti peretii, la nervi, si pe care sa o inlocuiesti rapid, mai ales ca imbatraneste moral cam la fel de repede ca musculita de otet, fizic.
 
Acea... fiinta este smart-phone-ul, telefonul facut inteligent de multimiliardarele companii care-l doteaza cu memorie, procesor, circuite si sistem de operare.
 
Atat de adanc ne-a intrat - deocamdata la figurat - pe sub piele, incat putem sa renuntam la prietenii reali, semenii nostri facuti din carne, mate si oase, dar la telefon, ba.

Motorola Mobility si B2X au finantat, in SUA, un studiu ale carui rezultate arata ca foarte multi utilizatori de smartphone prezinta simptomele unei dependente veritabile fata de telefonul lor.
 
Asa se face ca o persoana din sapte ar opta pentru a fi separata de cei mai buni prieteni, timp de o saptamana, decat sa renunte la gadgetul preferat.
 
Pentru 40% dintre respondenti, ar fi dificil sau chiar imposibil sa renunte la smartphone fie si pentru o singura zi.
 
De asemenea, respondentii nu ar renunta la telefonul inteligent nici chiar daca ar fi platiti pentru asta cu 100 de dolari.
 
Totodata, majoritatea celor 518 persoane care au participat la studiu au declarat ca, indiferent de zi si de ora, ca sunt la piscina, in varf de munte sau la serviciu, isi tin smartphone-ul la indemana.
 
Evident, telefonul nu este oprit voluntar in nicio imprejurare, nici macar cand utilizatorii se afla in locuri unde li se spune clar sa-si inchida gadgetul.
 
In secolul 21, suntem gata sa renuntam la unul dintre prieteni sau la toti, culmea in numele pastrarii legaturii cu familia si cu prietenii, in numele ultimelor derizorii noutati si al ultimelor "post-uri", care, de cele mai multe ori, nu aduc mangaiere nici cat degetele alergande pe ecranul tactil.