Cine se mai ocupa de Bursa de Valori Bucuresti
bursa de valori bucurestibvbpiata de capitaltaxeimpozitestat
In anii de duduieli ai economiei, asa cum este firesc, de acestea se molipsise si Bursa de Valori Bucuresti (BVB) care atingea noi maxime. Investitori romani si straini cumparau si vindeau actiuni si faceau profituri frumoase.
Cu toate acestea, BVB era preocupata de atragerea de noi companii la tranzactionare si de noi investitori care sa cumpere actiunile acestora.
Pentru acestia din urma, fusese lansata chiar o campanie media, in care potentialul investitor era vanat, cooptat in ring, de partenerul sau de tenis care fusese sunat de broker, acesta dandu-i, evident, numai vesti bune.
Acum, spre sfarsitul anului 2011, dupa ani de… zguduieli economice, directorul general al Bursei de Valori Bucuresti, Valentin Ionescu, nu are prea multe vesti bune. Potrivit lui Ionescu, in 2007, BVB se bucura de atentia a 20.000 de investitori, care aveau conturi deschise la casele de brokeraj.
Dintre acestia, o mare parte a fost maturata de primul val al crizei, adica odata cu prabusirea bancii americane de investitii Lehman Brothers.
Dupa trecerea tsunamiului, unii investitori s-au intors, gandindu-se ca si-au facut griji prea mari si prea multe. Asa ca, in 2009, s-au reapucat de tranzactionare. Aveau, la vremea respectiva, un stimulent exceptional: neimpozitarea castigurilor, una dintre putinele masuri logice si, implicit, eficiente, luate de guvernul de la acea vreme, tocmai pentru a tine lumea-n piata.
Multi dintre adeptii protestelor impotriva burselor si, pe cale de consecinta, a capitalismului, vor trage o injuratura proletara la adresa profitorilor care au beneficiat de aceasta scutire.
Numai ca masura a tinut in viata case de brokeraj si locuri de munca, din acele locuri de munca putand fi platite inclusiv veniturile minime garantate si ajutoarele sociale ale celor care detesta capitalismul.
In afara de asta, cu sau fara impozit, niciunul dintre contestatarii capitalismului nu a impartit riscul cu vreun investitor, dar, evident, avea pretentii la profitul acestuia.
Asadar, angrenajul pietei, de fapt, piatetei de capital romaneasca era cumva uns. Avea un stimulent. Numai ca, pe cat de stimulativ a fost anul 2010, pe atat de restrictiv s-a dovedit 2010.
Anul trecut, s-au impus obligativitatea raportarii la ANAF de patru ori pe an si inca o data la sfarsitul anului si a fost introdusa cota unica de 16% (de la numai 1%) chiar si pentru castigurile din instrainarea actiunilor dupa mai mult de un an de detinere a acestora.
Cum sa nu plece investitorii? Cum sa mai vina unii noi? Asa ca, in prezent, din cele 20.000 de conturi, au ramas numai 2.800. Oricate eforturi ar face BVB, oricate campanii publicitare mai reusite ar lansa, cu o atare legislatie, nu va reusi sa aduca mai multi investitori.
Pentru ca, asemenea oricarei alte societati comerciale platitoare de taxe si impozite la stat, oricat de buni manageri, oricat de buni administratori ar avea BVB, nu ea face legile, ci managerii, administratorii statului.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
