Cine-si poate cunoaste hotii?
furturi tablourifurturi olandahotiprostitutie
Se spune ca prostitutia este cea mai veche meserie din lume. In urechile celor pentru care remarca suna drept cea mai buna scuza pentru a o practica sau pentru a se bucura de serviciile ei, logica nu mai conteaza.
Daca prostitutia ar fi fost cea mai veche meserie, de unde aveau bani clientii sa plateasca serviciile, daca nu aveau o… meserie, ceva?
O alta indeletnicire veche de cand lumea, asta neinsemnand ca este cea mai veche, este hotia, actiunea de a-ti insusi ceva ce nu-ti apartine, ceva dobandit in urma practicarii unei meserii, a unei mosteniri etc. de catre un alt individ.
Pana in zilele noastre, exista hoti, in unele state mai multi, in altele mai putini. Unii fura un ou, altii un bou, altii lucruri mult mai insemnate, cum ar fi tablouri semnate de mari maestrii.
Cert este ca nicio tara - probabil cu exceptia celor care se numara pe degete, in care statul le acorda cetatenilor utilitati gratuite, educatie gratuita, servicii medicale gratuite - nu se poate lauda ca nu are cetateni care fura.
O alta realitate este ca multe furturi au loc din neglijenta proprietarilor care ignora realitatea sus-descrisa. Buna credinta a oamenilor este laudabila, dar asta nu-i impiedica pe hoti sa profite de ea.
Mult mai grav este tocmai ca neglijenta constituie, in unele cazuri, o invitatie la furt careia nu-i pot rezista nici persoane care in viata lor nu au planuit vreo infractiune…
Daca bunuri de valoare nu ar fi lasate, "pentru cinci minute", pe scaunele automobilului, daca unele doamne si domnisoare nu si-ar lasa posetele dechise pe unde apuca, daca nu si-ar etala telefoanele destepte prin baruri, daca proprietarii de locuinte nu ar anunta pe Facebook cand si cat pleaca de acasa, daca muzee care gazduiesc opere de sute de milioane de euro, ar avea sisteme de siguranta pe masura, pe scurt, daca ar avea mai multa grija, multe dintre furturi ar putea fi evitate.
Buna credinta sau neglijenta, fiecare este liber sa-si conduca viata exact cum il taie capul. Mai ciudat este cand ii indeamna pe altii sa lase lucrurile la intamplare, cu spusa "Nu ti le ia nimeni!" - de unde poate sti el si iti recupereaza el lucrurile daca, totusi, ti le ia... nimeni? - sau de "mareata" intrebare "Cine sa ti le ia?"
Pai, tocmai, intrebarea asta... retorica este in sprijinul celui grijuliu. Nu stiu cine mi le poate lua si tocmai de aceea am grija! Daca as sti cine fura ceva, ar fi posibil sa recuperez paguba, lucru poate mai insemnat decat prinderea infractorilor.
Cand tablouri inestimabile au fost distruse total, cu ce mai incalzeste acum Olanda si patrimoniul international ca hotii tablourilor au fost prinsi, fiind autorii celei mai grave distrugeri deliberate de obiecte de arta, de dupa Al doilea razboi mondial?
Un produs media marca Rentrop&Straton 
