Cum sunt managerii de companii si cum sunt managerii de state
bursepiete de capitalsuamanageriactiunipesimism optimism
Pietele de capital din SUA, Asia si Europa au luat si mai iau portii mari de scadere. Nu a existat comentator financiar, la CNBC, Bloomberg sau BBC care sa sustina ca scaderile au fost cauzate de fundamente.
Adica toate actiunile care au scazut nu au fost pe rosu intens din cauza ca emitentul lor are o situatie grea, ca a ramas fara lichiditati, ca a avut rezultate foarte rele.
De exemplu, presa internationala si, ulterior, cea din Romania s-a umplut cu stirea ca Apple are in conturi mai multi bani decat insesi SUA. Si, cu toate acestea, actiunile s-au depreciat.
Din cauza panicii. Nu mai este un secret ca pietele de capital au tendinta de a fi irationale. Adica, atunci cand se apreciaza, investitorii tind sa fie supraoptimisti, iar sentimentul lor determina o apreciere peste justificari a anumitor actiuni, active.
In acest fel, o companie sau mai multe sau aproape toate ajung sa fie supraevaluate si, de aici pana la bula, pana la umflarea asemanatoare a unui balon de sapun, nu mai este decat un pas, sau, mai bine-zis, un… suflu. Ca fragilul balon de sapun, asa pocneste si actiunea sau piata supraevaluata.
Ulterior, aceiasi investitori supraoptimisti cad rapid in extrema cealalta. Brusc, toate retinerile pe care nu le luau in seama, pe care le credeau nazbatii, copilarii, pesimism nejustificat le vin in minte.
Iar asta nu ar fi chiar o nenorocire. Nenorocirea este ca, de unde ignorau total orice sentiment negativ, de bun simt, de prudenta, acum hiperbolizeaza, amplifica dincolo de ratiune sentimentele negative, exact in acelasi fel cum faceau cu sentimentele pozitive.
Si atunci, nu mai tin cont de cat de solida este o companie. Li se pare ca totul in jurul lor se naruie, asa cum li se parea ca e firesc ca totul in jurul lor sa creasca. Si atunci, apasa in nestire (in cel mai propriu sens al cuvantului) pe butonul de panica. Pentru un investitor, mai ales pentru cei pe termen scurt care probabil compun majoritatea, butonul de panica este butonul "sell"/vinde.
Asta s-a intamplat aseara si azi-dimineata si asta se intampla si in prezent pe pietele de capital, situatii pe care presa se grabeste si ea sa le amplifice proclamand dezastre. Din nou, se trece cu vederea, voit sau din nestiinta, ca, cel putin la Bursa de Valori Bucuresti, vanzatorii au contraparte, spre deosebire de SUA, unde au fost situatii in care unui singur cumparator ii corespundeau... 100 de vanzatori.
Cel putin la noi, are cine sa cumpere actiunile celor care se descotorosesc de ele fara sa se gandeasca la faptul ca multe dintre acestea erau mult subevaluate si inaintea valului de pesimism.
Bineinteles, situatia economica internatonala – in care Europa se teme de datoriile SUA si SUA de datoriile Europei - nu este deloc roza, dar nici negru intens. Mai ales pentru foarte multe companii, pentru partile sanatoase ale economiei.
Este o criza nu a companiilor foarte bune si mari platitoare de taxe si impozite, ci o criza a statelor,a administrarii lor. Cu alte cuvinte, toate companiile care, chiar in aceste zile, raporteaza rezultate absolut exceptionale, au in frunte manageri la fel de exceptionali.
Rezultatele pe care le anunta statele, incapabile sa cheltuiasca chibzuit si avide sa se imprumute la niveluri de peste… 200% din PIB (!!!), cum este cazul Japoniei, spun multe despre felul in care sunt manageriate statele.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
