Proprietatea banilor si proprietatea termenilor
economisireeconomiiinvestitiieconomii isarescu
La anumite intervale de timp, unele ziare se simt datoare sa le spuna sau sa le aduca aminte cititorilor cati bani au pierdut si mai pierd economisind in lei. In functie de aceasta teorie, unul dintre pierzatori ar fi insusi guvernatorul BNR, Mugur Isarescu.
Ziarele ne spun ca depozitele in lei pierd competitia cu depozitele in valuta, dar inca aduc castiguri peste inflatie. Oricum, si guvernatorul si cam intreaga conducere a BNR au si economii in monede straine.
Cica cine a economisit, in primele opt luni ale anului, in lei a pierdut intre 1,4% si 3,5% fata de cine si-a pus bani deoparte in monede straine.
Nici nu conteaza daca este sau nu asa, intrucat a economisi nu este catusi de putin acelasi lucru cu a investi (speculand sau nu) in cotatiille monedelor, marfurilor sau actiunilor sau deschizand propria afacere.
Cine are bani disponibili ii poate imparti, in ce proportie considera, intre investitii, depozite si bani lichizi. Depozitele sunt facute nu ca sa castigi (desi, teoretic, asta faci) bani din ele, ci ca sa ai la dispozitie, in caz de Doamne fereste, sume care sa acopere nevoi imediate.
Oricat s-ar stradui bancile, este imposibil ca viteza acordarii unui credit sa o egaleze macar pe cea a retragerii banilor dintr-un depozit bancar.
Este arhicunoscut scopul economisirii unor persoane in varsta: “banii de inmormantare”. Poate asta fi privita ca o investitie? Poate pentru lumea cealalta. Pentru lumea asta, exista actiunile si speculatiile futures care sunt mai mult pariuri decat investitii propriu-zise.
Oricum, in ambele situatii, nu ai imediat la dispozitie – poate numai marcand pierderi importante (este ca si cand ai gati un pui la cuptor si l-ai scoate pentru a-l manca, dupa nici 10 minute) – bani pentru rezolvarea situatiei de urgenta. Asadar, depozitele bancare se fac pentru astfel de situatii, pentru a-i feri de hoti si pentru a-i investi, ulterior. In schimb, deponentul primeste o dobanda (relativ) certa, dar, de regula, nu foarte mare, tocmai in comparatie cu cat ar putea aduce o investitie.
Numai ca, spre deosebire de depozit (garantat spre limite din ce in ce mai mari), investitia nu numai ca nu este obligatoriu sa aduca vreun castig, ci chiar sa fie, cel putin pe termen scurt, pierzatoare.
In 2012, pentru 2011, companiile listate la Bursa de Valori Bucuresti au alocat dividende de peste 3,7 miliarde de lei, considerate a fi cele mai mari din istoria pietei de capital de la noi.
Asta nu inseamna ca, la anul, suma va creste sau, in cel mai rau caz, ca va mai fi vreo suma, dar, deocamdata, unele randamente au trecut de 7%, cat este dobanda medie la depozitele in lei pe un an, iar altele de 20%, nivel la care, din fericire, dobanda unui depozit nici nu va visa prea curand, dar pot depasi cu mult aceasta valoare daca un investitor atent reuseste sa cumpere la pretul minim atins de o actiune.
In afara de asta, este posibil sa fie mai avantajos, mai profitabil sa vanda decat sa mai astepte dividendele care pot incepe sa fie distribuite chiar si dupa jumatate de an de la data votarii lor in AGA.
Iata o noua diferenta semnificativa intre disponibilitatea uneori indepartata a venitului dintr-o investitie si cea imediata a banilor dintr-un depozit.
Asadar, probabil ca primul mare pas spre economisire si investire este sa avem, pe langa proprietatea banilor si pe cea a termenilor.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
