Romanii si increderea in compatrioti
romaniincrederemanageri strainibcrbrdpetrombnrsociete generale
Sentimentul national si patriotismul sunt inca vii in Romania. Chiar daca muncesc, calatoresc, aspira sa se mute in strainatate, romanii isi iubesc tara. Desigur, intre tara si stat (adica aparat administrativ) este o diferenta imensa.
Si, cum ne iubim noi tara asa, din cand in cand, ne vine ideea de a apela la straini. Asta cand nu le vine strainilor ideea de a ne cuceri teritorial, in trecut, si comercial, in prezent.
Cea mai recenta idee: manageri straini in companiile nationale foarte mari, foarte importante. Fara indoiala ca acela sau aceea care s-ar urca in fotoliul de CEO – cum s-ar putea spune – ar fi ales/aleasa pe spranceana.
Caci tocmai asta ar fi si ideea: ungerea in functie exclusiv in baza competentei. Dar de ce ne apuca aceasta corectitudine numai cand vine vorba de un strain? De ce orice roman trebuie suspectat, in propria tara, in care plateste taxe si impozite, de tot felul de legaturi ascunse, de tot felul de cumetrii si relatii?
Din fericire, Petrom, cea mai mare companie din tara, este condusa de o romanca. Asadar, iata ca se poate. Nu poti banui OMV ca ar tine de atata timp in fruntea uneia dintre cele mai importante achizitii ale sale pe cineva care sa nu fie competent.
La fel, nu poate fi banuita Societe Generale ca nu avea incredere in Bogdan Baltazar care a condus, ani de zile, BRD si a facut-o din ce in ce mai profitabila. Si Erste a avut o parere foarte buna si multa incredere in Nicolae Danila, caci bancherul nu a fost inlocuit dupa ce BCR si-a schimbat actionariatul. Nicolae Danila a plecat, ulterior, din motivele sale si e posibil sa ii succeada la BNR, lui Mugur Isarescu.
Deci, se poate. De ce ne entuziasmam, de ce ne gandim ca numai un strain poate face ordine si profit intr-o companie? De ce, daca vine un strain sa conduca orice la noi este vazut, din start, ca o aparitie mesianica, iar unui roman, compatriotii sai nu-i dau catusi de putin credit?
La un meci de fotbal, asa-zis... derby, suporterii ambelor echipe se linistesc numai cand aud ca arbitrul va fi strain. Pe stadion, nicio galerie nu ia foc la vreo decizie. Nimeni nu mai arunca, nici cu bricheta, nici cu sticla de plastic dupa arbitru, iar injuraturile sunt mestecate in soapta, printre bucati de seminte sau guma.
De altfel, ce sa ne mai intrebam de ce, cand pe primul rege al Romaniei, un om exceptional si un monarh exceptional, il chema Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
