Sfasietoarea bucurie trista a unei... "iubitoare de animale"

Sfasietoarea bucurie trista a unei... iubitoare de animale ionut anghelcazul ionut angheliubiotori de animalecopii muscati de caini

Este imposibil ca subiectul cainilor fara stapan sa nu fete discutii interminabile, dupa cum eventuala rezolvare a acestei probleme este imposibil sa multumeasca pe toata lumea.
Pe de-o parte, exista asa-zisii "iubitori de animale" - cliseu intrat in galerie alaturi de "oamenii legii", "distractie pe cinste", "concert de zile mari", "fiare contorsionate", "baroni locali", "miliardarii de carton" - si, pe de alta parte, ceilalti.
 
Care ceilalti? Ce inseamna "ceilalti"? Daca, in ciuda "pacatelor" lor si alor mele, mi se pare firesc sa tin la semenii mei, la "aproapele", la prieteni, la familie; daca vreau sa-i strang in brate, sa le strang mainile, sa rad si sa plang cu ei,  in loc sa divinizez un caine, un pestisor de acvariu, o iguana sau gaina Iuliei, inseamna ca urasc animalele?
 
Daca mi se pare firesc ca fiecare specie ar trebui sa stea la... locul ei, adica omul contemporan (nu ala al pesterilor), in... localitati, daca se poate, inconjurat de spatii verzi, nu de betoane si cat mai aproape de natura; pestele in apa; ursul in padure; elefantul, leul, ghepardul in savana inseamna ca urasc animalele?
 
Daca simt o mila vecina cu dezgustul cand vad animale prizoniere ale unei amarate de gradini zoologice sau le vad "materie prima" de dresura de circ, numai si numai pentru distractia si amuzamentul oamenilor ce inseamna: iubesc sau urasc animalele?
 
Cine iubeste cu adevarat pe cineva il lasa liber, nu-l inchide intre patru pereti, nu-i pune zgarda si botnita; nu pune lacat la colivie, adica nu-l transforma in obsesia sa, in obiectul sau, in jucaria, in comedia lui sau chiar in bataia sa de joc, cum fac cei care le croiesc ei insisi sau le cumpara... hainute si... incaltari cainilor si pisicilor si, maine-poimaine, ar fi in stare sa le daruiasca delfinilor ochelari de inot sau sube ursilor polari, aia cati or mai fi...
 
In afara de asta, in afara de a nu mai lasa un animal sa fie liber ca pasarea cerului, "iubitorii de animale" le mai si mutileaza.
 
Caci cum altfel ar putea fi catalogate "indreptarea urechilor" unui doberman si castrarea? Adica tu, stapanul, vrei sa te falesti cu animalul pe care-l ai, vrei sa mai si castigi competitii pe seama lui, dar vrei sa fii scutit de disconfortul presupus de faptul firesc ca animalul tau isi cauta, cu limba scoasa, partener de imperechere.
 
Ce gest mai egoist decat sa castrezi un animal pe care, dupa aia, sa-l plimbi linistit, la fel cum ai plimba o planta, cu singura diferenta ca animalul mai are niste picioare pe care sa stea?
 
Da, desigur, de cand exista pe Pamant, oamenii se mai si sfasie intre ei, de multe ori, avand fatarnicia si tupeul nemasurat sa faca lucrul asta in numele... religiei.
 
Da, din pacate, este posibil ca unii prieteni sa te dezamageasca, dupa cum si tu poti sa-i dezamagesti. Poti fi inselat sau poti sa inseli. Poti fi vandut sau poti sa vinzi. Dar, din fericire, ai voie sa-ti alegi prietenii, astfel incat probabilitatea ca lucrurile de mai sus sa se intample sa fie mai mica…
 
Este adevarat, sufletele unor oameni sunt mutilate, ologite de catre semeni de-ai lor, la fel cum poate fi mutilat un om de catre un animal, dar refugiul primei categorii in asa-zisa iubire de animale,  parca este la fel de nociv si de trist ca acela in alcool, in droguri, in militantism extremist...
 
In presa acestor zile, exista un articol scris de o doamna, care spune ca amintirea cea mai placuta este cand statea ea cu cei patru caini fosti maidanezi la picioarele-i, in timp ce nu se gandea la nimic...
 
Fara aboslut nicio ironie, de mult nu am mai citit ceva atat de ingrozitor, de sfasietor de trist...
 
Pentru Ionut Anghel si pentru parintii lui, pentru alti copii, batrani, tineri, oameni intre doua varste mutilati fizic si psihic de animale salbatice, chiar in orasul in care locuiesc, ar fi existat si mai pot exista bucurii mai mari...