Un posibil antidot la ura pentru banci
ura banciactionari banci
Desi multi oameni iubesc banii, poate chiar mai multi detesta bancile, la fel cum, inainte de apartitia acestora, ii detestau pe camatari.
Pe vremea cand religia crestina se aplica habotnic, credinciosii respectau si interdictia de a imprumuta bani cuiva, cerand, in schimb, dobanda.
Si religia iudaica interzice acelasi lucru, dar numai intre reprezentantii ei. In schimb, in afara acesteia, camata, perceperea de dobanda era permisa.
Asa s-a ajuns ca, de exemplu, in orasele stat italiene din timpul Renasterii (de unde s-a si inspirat Shakespeare pentru "Negutatorul din Venetia"), evreii sa fie, din pacate, marginalizati.
Dupa ce familia Medici a reusit sa ocoleasca prevederile religiei crestine percepand nu dobanda, ci, initial, un comision pentru banii dati cu imprumut, a aparut creditarea propriu-zisa.
Si probabil tot de atunci, dateaza si ura fata de bancile care, in caz de neplata, executau garantia datornicului sau il aruncau pe acesta in temnita.
In zilele noastre, explozia creditarii a fost urmata de explozia imprumuturilor neperformante.
Cine a fost de vina? Bancile care, ca orice societate comerciala (pe actiuni) doreau sa faca profit?
Reglementatorii? Pentru ca nu au stavilit apetitul pentru credit? Creditatii? Tocmai pentru ca au avut prea mare apetit pentru traiul din banii altora?
Cert este ca aceia care au ramas fara case, aceia care inca mai au de tras pentru a plati creditele contractate pe vremea cand economia si pofta de consum duduiau urasc bancile.
Si sunt liberi sa o faca. Numai ca ar trebui sa ia in calcul tocmai faptul ca si-au cumparat bunuri - de la nimicuri, de la fleacuri, la apartamente si case - toate platite cu banii altora, nu ai lor.
Daca ei insisi ar da (multi) bani cu imprumut, chiar si fara dobanda, unei rude sau unui prieten si acesta nu i-ar da inapoi, cum s-ar simti? L-ar pasui la infinit pe respectivul? L-ar bate pe umar si i-ar mai da si alta data?
Daca nu esti Mos Nicolae, foarte probabil, nu...
Recent, un important om de afaceri din Romania, care a luat cu imprumut vreo 30 de milioane de euro pentru investitii in hoteluri, povestea cum se lupta sa dea banii inapoi bancilor.
Intrucat numai dobanda anuala la creditele, al caror sold s-a mai diminuat, intre timp, il costa 1,6 de milioane de euro pe an, nu are motive de bucurie.
Din contra, el a spus, pentru profit.ro, "Cand aud de banci, ma ia dracu"...
Una dintre cele doua banci de la care respectivul om de afaceri a luat credite este una dintre cele mai importante de pe la noi si este listata la Bursa de Valori Bucuresti.
Se spune ca orice banca iti da umbrela cand e soare, dar, imediat ce incepe sa ploua, ti-o cere inapoi.
Pentru cineva care uraste bancile sau care, pur si simplu, nu are nici timpul, nici interesul, nici bunavointa sa le inteleaga, probabil ca antidotul cel mai bun ar fi sa devina deponent si mai ales actionar al unei institutii de credit.
In felul acesta, si, evident, in functie de cat ar detine in/din banca, ar lua cumva credit de la el insusi si ar deveni parte la eventualul profit, dar si la eventuala pierdere...