Utilitatea lui Mihai Eminescu
eminescu15 ianuariepoezii eminescuinvatamantinvatatura
In fiecare an, pe 15 ianuarie, somitati ale culturii noastre si asa-zise personalitati pentru care poezia este utila precum bicicleta pentru peste il ridica pe Eminescu pe bolta-nstelata.
"Poetul nepereche"-n sus, "poetul nepereche" chiar si-n jos, a propos de acuzatiile de antisemitism si de nationalism, "crinul cu parfumuri tari", "luceafarul poeziei romanesti" si asa mai departe.
Cati dintre cei care-l ridica-n slavi sau il coboara-n Infern au citit "ce a vrut sa zica poetul in versurile sale", cum suna cliseul debitat de unii elevi, pentru care Eminescu a ajuns un cosmar.
Si nici nu ar putea fi altfel daca nu li se deschide apetitul. Nu poti trezi gustul pentru poezie, pentru clasic, romantic, filosofic, intelept in versurile eminesciene, daca nu-l cultivi.
Samanta cu cele mai bune date genetice nu valoreaza nici cat un graunte de praf daca este "plantata" pe asfalt.
Daca-ti obisnuiesti copilul sa ingurgiteze calorii goale, hrana industriala, papilele o sa-i fie insensibile la fructe si legume.
Dincolo de frumusetea poeziilor lui Eminescu, multe dintre zisele, scrierile, versurile sale sunt cat se poate de u-ti-le!
Daca elevii l-ar citi "pe bune" - cum zic ei, daca l-ar citi atent pe Eminescu, nu printre pauzele de "sesiuni" Facebook, "Counter Strike" si "Need for Speed", nu ar mai iesi din liceu direct in viata si in lume precum "capreoara" in farurile cu xenon ale masinilor la care ravnesc ei ca suprem scop in viata, ca suprema confirmare a unui statut.
Elevii care ies, cu sau fara "bacul" luat, din liceu au de invatat de la Eminescu enorm despre lumea in care, din pacate, de multe ori, pasesc umflati cu iluzii pe care viata insasi le va sparge cu voluptatea celor care strivesc intre degete "pustulele" de pe o folie protectoare.
Odata ce un elev, un om, o personalitate in formare afla ca "Toate-s vechi si noua toate", n-o sa se mai mire de orice flecustet, de faptul ca i se poate intampla orice lucru bun si orice lucru rau.
Cum sa te mai mire suisurile si coborasurile vietii, izbucnirea unui conflict armat, certurile, vestile proaste, variatiile uriase de temperatura, prostiile debitate la nesfarsit de oamenii politici, din moment ce... "Tot ce-a fost ori o sa fie in prezent le-avem pe toate".
Cum sa mai crezi promisiuni electorale, cum sa mai crezi ca fata unui sacal politic poate deveni de mielusel cand ai aflat ca "Joace unul si pe patru, totusi tu ghici-vei chipul"?
Prin carti si pe la televizor, savantii contemporani ne explica ei cum s-a format Universul, cum a fost cu Big Bang-ul. Inainte de ei, avea si poetul asta carora unora li se pare vetust o teorie pe care si-a exprimat-o in versuri.
"La-nceput, pe cand fiinta nu era, nici nefiinta,
Pe cand totul era lipsa de viata si vointa,
Cand nu s-ascundea nimica, desi tot era ascuns...
Cand patruns de sine insusi odihnea cel nepatruns.
Fu prapastie? Genune? Fu noian intins de apa?
N-a fost lume priceputa si nici minte s-o priceapa,
Caci era un intuneric ca o mare far-o raza,
Dar nici de vazut nu fuse si nici ochi care s-o vaza.
Umbra celor nefacute nu-ncepuse-a se desface,
Si in sine impacata stapanea eterna pace!...
Dar deodat-un punct se misca... cel dintai si singur. Iata-l
Cum din chaos face muma, iara el devine Tatal!
Punctu-acela de miscare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stapanul fara margini peste marginile lumii..."
Ia vezi, mister Hawking, tu poti sa-ti faci teoriile sa sune asa?
Eminescu vetust, prafuit? Nici pe departe! Este actual ca ultimul sandvici de Android, ca ultima versiune de Windows, ca contemporana (cacofonie intentionata!) generatie politica care (tot intentionata!) are tupeul sa isi spuna... clasa.
"Noi avem in veacul nostru acel soi ciudat de barzi,
Care-ncearca prin poeme sa devina cumularzi,
Inchinand ale lor versuri la puternici, la cucoane,
Sunt cantati in cafenele si fac zgomot in saloane;
Iar cararile vietii fiind grele si inguste,
Ei incearca sa le treaca prin protectie de fuste,
Dedicand brosuri la dame a caror barbati ei spera
C-ajungand candva ministri le-a deschide cariera.
(…)
Azi, cand patimilor proprii muritorii toti sunt robi,
Gloria-i inchipuirea ce o mie de neghiobi
Idolului lor inchina, numind mare pe-un pitic
Ce-o besica e de spuma intr-un secol de nimic".
Si cat de actuala, de perena este si aceasta zicere tocmai despre ceea ce acum se numeste "sistem de invatamant" care se schimba sub pana fiecarui ministru: "Scoala va fi scoala cand omul va fi om si statul va fi stat"...
Prin urmare, dincolo de romantism, de clasicism, de parerile pe care le au despre el romanii, Eminescu este cat se poate de util, dar nu ma credeti pe cuvant! Cititi-l!
Un produs media marca Rentrop&Straton 
