Yodelul si Miorita
yodelmioritaoportunitati de afaceriromaniaelvetiaelvetienipatriotismpamantpasuni
Cine nu-si mai aduce aminte de celebrul slogan al anilor '90 potrivit caruia "nu ne vindem tara"? Poate cei foarte tineri, nascuti chiar in acei ani de tumultoase schimbari prelungite pana astazi.
Dar, totusi, intre timp, situatia s-a mai schimbat. Mai bine zis, s-a schimbat radical. Acum, ne vindem tara pentru ca am cam uitat ce sa facem cu ea.
Mandria nationala, patriotismul sunt niste cuvinte frumoase menite sa aduca voturi politicienilor si sa mai trezeasca din amorteala sufletele si mintile amortite de interesul pentru scrisoarea lu' Moni...
Asadar, acum ne vindem tara. Cumpara mari suprafete cei care stiu ce sa faca, cei care, la ei in tara, ar plati mult mai mult pentru un pamant atat de bogat cum este cel romanesc.
Dupa ce, in sudul tarii, italienii cultiva o frumusete de orez, impulsionandu-i, ambitionandu-i si pe romanii care isi lasasera pamanturile parloaga (oare de ce nu ne miscam decat impinsi de la spate de straini?), iar suedezii si finlandezii cumpara paduri, acum, elvetienii ravnesc la pasunile noastre.
Mai ales ca, daca nu tin cont de birocratie si de multe alte tare mioritice, gratie peisajului superb romanesc, elvetienii se simt exact ca la ei acasa.
Si cum altfel sa se simta, in pragmatismul lor cand, pe langa frumusete, pretul pasunii este de vreo… 40 de ori (!!!) mai mic, adica 2.000 de euro, in loc de 80.000 de euro.
Asa reiese dintr-un reportaj facut de France 24 in Romania, considerata un El Dorado al agriculturii. Mai multi elvetieni s-au stabilit fie in creierul Carpatilor, fie in vestul sau sudul tarii noastre.
Pe imensele suprafete cumparate, au scos vaci la pasunat. Iar pasunile sunt foarte usor de transformat pentru a face fata rigorilor agriculturii ecologice. Carnea acestor vaci este vanduta, ulterior, in Elvetia sau in Germania.
De ce nu a investit un roman in astfel de afaceri? Nici nu mai conteaza. Important este ca, macar de acum incolo, sa luam exemplu nu numai de cum se face agricultura (ecologica sau nu) in secolul 21, dar mai ales asupra felului in care se indentifica si se valorifica niste oportunitati de afaceri.
Din sufletul lor linistit, elvetienii, adoratori ai naturi si ai convietuirii in si cu aceasta, au scornit yodlerul. Cum a fost posibil ca tot un peisaj magnific sa ii inspire cuiva depresiva comedie neagra Miorita? Nu se stie, dar ar trebui sa invatam din mentalitatea yodelului.