Cand industria se balbaie, de ce nu ar vorbi agricultura?
rezultate industriesituatie oltchimsituatie mechelagricultura
Din 1990 si pana astazi, cele mai multe fabrici si uzine care fusesera ridicate pe vremea regimului comunist, se chinuiesc - cu muncitorii lor cu tot - sa mai supravietuiasca, iar, prin halele altora, s-a aciuat mucegaiul sau cuibaresc animalele.
Napadita de buruieni este ambitia hei-rupista de a produce totul "loco", autohton, in tara, fara grija costurilor, fara grija calitatii, fara grija competitivitatii.
Cele mai cunoscute cazuri nefericite aduse in actualitate sunt Oltchim si Mechel. Daca, pentru produsele Oltchim, specialistii sustin ca este piata, dar combinatul a fost condus defectuos, pentru Mechel, declinul economiei a redus drastic cererea.
In afara de asta, cum sa mai ai industrie in Romania, cand costurile energiei cresc continuu, iar normele de mediu impuse de Uniunea Europeana presupun investitii uriase?
Din toata treaba asta, cel mai rau ies, ca de obicei, miile de oameni care vor sa munceasca si nu mai au unde, intrucat, de multe ori, cate un combinat, o uzina, o fabrica reprezinta singurul mare angajator din oras sau chiar din zona.
Cum au ajuns oamenii in aceasta situatie? Acum 60 de ani, pentru a construi fabrici si uzine si pentru a le face sa produca, de unde sa aduci mana de lucru?
De la sate, de unde taranii, parintii celor care astazi isi striga nenorocirea in fata portilor mute ale combinatelor, erau momiti sau dusi cu arcanul la orase. Li se spunea ca industria este viitorul. In conditiile in care Romania era considerata "granarul Europei", tarana, coada vacii si secera trebuia sa fie inlocuite cu asfaltul, coada de ciocan si strungul?
Raspunsul il stim. Oamenii s-au conformat si, relativ multa vreme, cel putin aparent, traiul li s-a imbunatatit. Uzinele in care lucrau... se bucurau de... piata, de cerere. Una interna, fara dreptul de a avea pretentii de calitate, si una externa, pentru care se faceau produse mai bune, vandute ieftin si numai cu gandul de a aduce valuta in tara.
Dupa 1989, satele s-au depopulat si mai tare. Chiar si acum, multi tineri prefera sa fie someri la oras decat sa lucreze pamantul si sa aiba grija de animale.
Acum 60 de ani, oamenii au fost adusi de la sate la orase. Acum 60 de ani, agricultura era lasata de izbeliste, de parca muncitor, invatator, profesor sau director s-ar fi putut hrani cu piulite si rulmenti...
Acum 60 de ani, populatia Terrei era departe de 7 miliarde. De ce, in actualele conditii de lipsa de cerere si de competitivitate in industrie, de lipsa de "proiecte de anvergura nationala", atata popor nu ar face cale intoarsa, de la orase la sate, dar, desigur, nu la agricultura cu sapa de lemn...
Cererea, piata de oteluri speciale, de rulmenti, de autocamioane, de automobile, de sarma, de... piuneze, de... capse de blugi creste sau scade, dar, daca ai bucata ta de pamant si animalele proprii, vei avea intotdeauna... piata, cel putin una foarte mica, a familiei tale, si, daca muncesti mai mult si mai bine, si una... externa.
Oricum ar fi, probabilitatea de a muri de foame este mult mai mica, iar probabilitatea de a te intretine pe cont propriu este mult mai mare in propria batatura, decat in granitele mult mai stramte ale vreunui orasel monoindustrial...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
