Ce bine ca ai trait atat de frumos, maestre!
fanus neaguscriitorziaristiscrisoarespital
Pentru cine crede ca Fanus Neagu a murit, stirea este, evident, falsa. Nu poti sa mori cand simtirea ti-a dictat scriituri geniale. Nu poti sa mori cand, chiar si o scrisoare de cateva randuri, asternute (de) pe patul de spital, acum vreo trei ani, valoreaza cat murdareste hartia toata viata un scrib cu pretentii de autor.
Poti cel mult sa te pensionezi... definitiv. Asta este altceva. De murit, mor oamenii obisnuiti. Unii, cum ar fi, de exemplu, ziaristii de scormoneala in durerile altora, carora Fanus Neagu le si dedica scrisoarea din 2008.
Randurile acelea si te fac sa intri in pamant de rusine, randurile acelea mai grele ca orice tsunami de pamant revarsat peste trupul din orice groapa.
"Va e foame de moarte de ne cautati prin toate spitalele?" – ii intreba Neagu pe ziaristii corbi. "Asteptati-o cu incredere in pragul casei voastre, va veni, n-a lipsit la nicio intalnire. Cei care nu ma credeti, puneti mana pe o lama si ascutiti-o pe venele de la o mana. Straniu e faptul ca majoritatea dintre voi vor muri fara sa se fi nascut..."
Ati citit ceva mai genial? Iar Scriitorul continua, plecandu-se in fata medicilor, asistentelor, infirmierelor si tuturor slujitorilor spitalului in care era internat. Dupa care, revine la aceiasi ziaristi intrebandu-i ce bucurie le trezeste suferinta altora?
"Si, mai ales, pentru ce ne vreti dincolo de dincolo? Literatura nu cititi, prin urmare nici cartile mele; la film nu mergeti, la teatru nici atat. Imi inchipui cu toata sinceritatea ca nici de urat nu ne urati. Atunci, nu incape decat o singura explicatie: sunteti manati cu biciul de patronii vostri sa aduceti stiri ce sa sature asteptarile unui public, de voi insiva format metodic, de-a lungul timpului, ca amator de telenovele imbecile, senzationalism ieftin, erotism vulgar etc".
Incheierea este gigantica, monumentala, biciuieste, taie, casapeste: "As mai avea destule sa va spun, dar ma opresc aici, incheind cu fraza unui mare scriitor rus (voi, se intelege, ati fi vrut sa fie unul american, dar n-am ce face): «Urat mai traiti, domnilor!»"
Ce bine ca ai trait atat de frumos, maestre, ca de murit nici pomeneala!