Ce bine sa-ti gasesti... (ne)bunul
bunnebuneugen ionescuelucubratiipancarte
"Ministerul (...) a hotarat sa ne omoare sa nu mai apucam pensia pe 18 mai. Vor sa ne curenteze electric. Vor sa ne arate ca vor sa ne omoare".
"Ne pun un porumbel negru la dormitor criminalii din minister. Vor sa ne ia curentul electric, sa sparga usa cu doi politisti, sa intre peste noi in casa sa disparem si alt plan sa ne faca inundatii sa fim pe strada. Ca sa ne arate ca vor omori, pun in geam la blocuri cranii cu becuri..."
Eugen Ionesco (la 3 ani)? Nu, ci doua doua batranele anonime, la vreo 90 de ani, foarte probabil surori gemene. Sunt binisor (inspre bine) imbracate si poarta palarii asa... a la Elisabetea a II-a a Marii Britanii. Au si esarfe, iar pardesiile si palariile le sunt ornate cu brose. Sunt rujate, spalate, ingrijite.
Au si un carucior de cumparaturi, facut si el din stofa, din care scot, pe rand, pancarte de hartie pe care sunt asternute, cu litere (nemancate) de-o schiopa, scrise cu markerul, elucubratiile de mai sus.
De ani de zile, bat centrul Bucurestilor pentru a-si arata pancartele, in timp ce una dintre ele se anima, da din mana ca Ana Pauker si Ceausescu la un loc, strigand vorbe aproape fara noima, din care se intelege tot ceva cu omoratul...
Punctele de oprire preferate: lungul si latul Caii Victoriei, ministerele aflate pe strazile adiacente acesteia si Ambasada SUA.
Lumea s-a obisnuit cu ele si nu le mai baga in seama. Initial, niste politisti s-au oprit sa le intrebe de... sanatate, dar acum nici politia nu le mai da atentie. Numai cei care nu trec zilnic prin locurile preferate de cele doua, mai ales turistii se opresc si se mai mira.
Dupa ce, pret de 15-20 de minute, isi striga pasurile imaginare (dovada... vie ca nimeni nu le omoara fiind chiar prezenta lor aproape zilnica) "purtatoarea de cuvant" isi impacheteaza cu grija pancartele, le pune in carucior, isi ia mult mai tacuta sora de brat si impreuna isi taraite din nou batranetile, bastonul si caruciorul spre o noua-veche destinatie.
Nimeni nu stie cine sunt si de unde vin, ce-or fi facut in viata care, desigur, le este atat de amenintata; de cand si din ce cauza mintile lor ratacite gasesc numai caile terestre ale peregrinarilor prostestatare.
Dincolo de asta, este de remarcat solidaritatea, intelegerea celor doua... simptomele comune care le-au afectat pe amandoua si care le tin impreuna. Cati dintre oamenii normali au confortul unei intelegeri depline, la bine, la rau, cu cineva apropiat? Cati isi gasesc (ne)bunul care sa le fie mereu alaturi?
Un produs media marca Rentrop&Straton 
