Contraparte la toanele burselor

Contraparte la toanele burselor declaratii bernankescadere piete financiareinvestitiiactiunipicasso

In lumea civilizata si chiar si in cea necivilizata, probabil ca putini sunt cei care nu au auzit de Picasso sau de van Gogh, macar ca urmare a preturilor imense pe care orice tablou semnat de ei le obtine la licitatii.
Sunt cei mai scumpi, au cota cea mai mare si nici nu mai conteaza daca lucrarile le sunt intelese. De la cel mai proaspat parvenit si pana la cel mai rasat cunoscator, orice cumparator stie ca si-a plasat banii foarte bine.
 
Spre deosebire de actiuni, aur, valute, obligatiuni, case, pretul marilor artisti este mereu in ascensiune. Un Picasso nu are cum sa se devalorizeze, nu se ridica maestrul din groapa si se apuca sa mai picteze de 100 de ori acelasi tablou, iar, daca ar picta 100 altele, s-ar vinde la fel de bine. Singurii dusmani ai oricarui Picasso nu sunt nici inflatia, nici crizele financiare, ci apa, focul, hotii...
 
Cat despre continutul lucrarilor, indrazneste cineva sa emita o opinie proprie, originala legata de pictura? Spune ca Picasso a colorat niste mazgaleli pe panza si iti vor sari in cap de la... "micuta Picasso", pana la Adrian, plodul minune.
 
A apucat critica sa fie unanima (realizand cumva o contradictie in termeni!) gata, nu mai ai niciun cuvant de spus! La fel, daca spui, cat se poate de argumentat, despre un film ca este banal, slab, plictisitor, dar critica l-a ridicat in slavi si si-a pecetluit laudele cu un trofeu, esti mancat daca nu te inregimentezi in corul osanalelor.
 
Lucrurile nu difera prea mult pe pietele de capital. Au interpretat "criticii" intr-un anumit fel un mesaj, turma se ia dupa ei, ca asa o fi bine.
 
A spus presedintele Rezervei Federale, Ben S. Bernanke, ca, undeva pe la sfarsitul anului, este posibil ca institutia pe care o conduce sa inceapa sa o lase mai moale cu "shoppingul" de obligatiuni guvernamentale si ar putea opri intregul program, la jumatatea anului viitor, daca economia SUA continua sa isi imbunatateasca starea, asa cum prevede Fed? A zis!
 
A zis ca rata somajului va scadea la 6,8%, pana la sfarsitul anului viitor? A zis! Iar pietele au vazut asta numai ca semn rau, de crestere a dobanzii.
 
Nu a contat ca presedintele Fed a spus ceva de genul: economia americana a (re)invatat sa mearga pe bicicleta si, daca va continua sa-si mentina echilibrul in sa, s-ar putea sa-i scoatem rotile ajutatoare.
 
Pe urma, in eventualitatea cresterii ratei dobanzii, nu este o veste mai buna scaderea ratei somajului, ca au americanii unde sa munceasca si din ce sa consume?
 
Nu a contat ca Bernanke a vorbit despre eventuala crestere a economiei americane si despre posibila scadere a somajului, pietele de capital au luat-o la vale. Toti indicii importanti au inchis ziua de joi pe minus, deprecierile multora trecand de 3 procente.
 
Imediat, bocitoarele financiare s-au grabit sa spuna cat de neagra a fost ziua, privind numai la viteza deprecierii indicilor, nu si de la ce nivel ridicat au ajuns acestia pe minus si ca, pentru SUA, distanta pana la nivelele maxime istorice este de numai 5-6%, deci cum sa nu mai aiba loc si scaderi, mai ales unele cauzate de starea de spirit, nu de rezultatele proaste ale companiilor?
 
In ultimele 52 de saptamani, Dow Jones are o crestere de peste 18,21%, S&P 500 una de 19,83%, iar Nasdaq Composite una de 16,69%. DAX este pe plus cu peste 24%, FTSE 100 cu 14,29%, CAC 40 cu 22,69%. Ce economii sau ce afaceri au avut astfel de rate de crestere?
 
In afara de asta, ceea ce nu prea observa cei speriati prin contagiune, cei speriati pentru ca asa este tendinta, cei carora le este teama sa critice un fim premiat este ca actiunile alea care scad ca urmare a unui sentiment negativ, a unor toane si-au gasit si isi vor mai gasi contraparte, si-au gasit si isi vor mai gasi cumparatori...