De ce este mai bine sa fii decat sa ai
terraexistentacopiipopulatie terradecretei
Dincolo de semnaturile pe care le punem pe un contract de credit, pe o factura, pe o lista sustinatoare a unei cauze, parca cea mai mare responsabilitate a unui om este cea a propriei replicari, adica a procreerii.
Inca nu s-au stins ecourile legate de decretul-moasa, multi avand impresia ca generatia nascuta dupa acel act normativ, exact asa a fost facuta "la norma", ca piesele iesite dintr-un strung.
De cand se invarteste planeta, copiii au fost sclavi, obiect de schimb sau armate mutante usor de manipulat. Dar, indiferent de epoca, probabil ca cei mai multi copii au fost facuti pentru ca si-i doreau un barbat si o femeie. Cine se considera "decretel", probabil ca asta si este.
Dincolo de dorinta unui cuplu de a avea copii, un barbat si o femeie ar trebui sa tina seama daca isi permit sa aiba urmasi. Cum sa faci copii daca nu ai dupa ce bea apa sau daca esti intr-un loc al Terrei in care pana si apa aia chioara iti lipseste? De ce, daca tu, de fapt, nu traiesti, ci supravietuiesti cu greu, sa chiuniesti inca un suflet sau mai multe?
Pe Terra, pe aceeasi straveche Terra, sunt deja 7 miliarde de astfel de suflete care trebuie hranite cu aceleasi resurse. Este ca si cand ai salariul X din care cresti bine doi copii. Daca ai mai avea inca unul sau doi, la acelasi salariu, nu ar scadea calitatea vietii pentru toata familia?
Cum se te mai mire ca hrana este din ce in ce mai rara, scumpa si de proasta calitate cand ea trebuie sa fie din ce in ce mai multa, cat mai repede, pentru din ce in ce mai multa lume?
Asa cum este firesc, fiecare om aparut pe Planeta va nazui spre fericire. Notiune care, in prezent, se traduce prin casa proprie, masina proprie, calculatoare, telefoane proprii, fiecare schimbate cat mai des.
Nu mai ajung doua-trei randuri de haine. Fiecare are o garderoba intreaga pe care o mai si schimba, neputand sa tina vreodata pasul cu viteza de succedare a "noilor colectii", a... tenditelor.
Si asta este fericirea sau surogatul ei "pe persoana fizica", fericire sau surogat bazata pe a avea cat mai mult(e).
In stransa legatura cu ea, vine fericirea "pe firma", adica mult dorita crestere economica. Nu creste numarul de consumatori, cui sa vinzi mai mult, cine sa-ti cumpere "noua colectie", "noul detergent", "noua guma de mestecat", "noua destinatie turistica", "noul hit"? Nu creste numarul de salariati, din ce sa platesti pensii?
Pe de alta parte, somajul, mai ales in randul tinerilor, creste aproape peste tot in lume. Dar, someri sau nu, acei tineri vor casa lor. "Vom construi locuinte pentru tineri! Vom construi locuinte sociale!" promit politicienii de oriunde din lume. Bine, bine, sa zicem ca se tin de promisiune. Unde le construiesti? Pai, pe un teren pe care poate se cultivau plante, pe un teren pe care pasteau animale care asigurau hrana si pentru tinerii doritori de case si pentru parintii lor.
Totodata, creste si numarul saracilor, al celor care de-abia isi duc niste zile care, in multe cazuri, era usor de anticipat ca vor fi grele ca pietrele de moara.
Preocupata sa organizeze sau sa tanjeasca dupa evenimente megalomanice, sa construiasca partii de ski acoperite... in desert, sa ridice insule in forma de harta a lumii sau de palmier, sa inalte turnuri Babel vandute la metru patrat, Omenirea tine la groapa de gunoi nereciclabil intrebarea este mai bine sa ai sau sa fii?
Poti sa existi fara sa ai absolut nimic decat propria viata, dar nu poti avea absolut nimic fara sa existi...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
