De ce nu e bine sa moara si ratingul vecinului
ratingagentii de ratingrating greciagreciastandar and poorsdatorie grecia
Dupa ce agentii importante de rating au redus, in urma cu cativa ani, calificativul Romaniei, multe voci au spus si au si demonstrat ca masura a fost mult prea drastica.
Cel mai la indemana argument era ca Grecia, cu o situatie, inca de la acea vreme, mult mai rea decat a Romaniei, se bucura de rating maxim care recomanda realizarea de investitii.
Iata ca, de astazi, a murit si... ratingul vecinului. Si nu a murit oricum ci s-a facut zob, Grecia ajungand sa aiba, pentru creditele pe termen lung, cel mai scazut rating din lume, dupa calificativele Standard&Poor's.
Sigur ca orice bucurie legata de vesti proaste privind capra vecinului este meschina in orice conditii, dar, cand capra vecinului face parte din aceleasi... turme cu ale unei zone intregi care plateste si carnea si laptele de capra si orice altceva in moneda numita euro, chiar ca nimeni – cu exceptia celor care au pariat pe prabusirea Greciei, ca si cand ar fi vorba de un meci de fotbal – nu are motive de bucurie.
In cofa, Grecia tot anunta ca va vinde insule, parti sau companii intregi de utilitati, sali de sport sau tot complexul olimpic. Grecia se comporta ca un balon care pierde din inaltime, un balon al carui pilot, dupa ce a aruncat toti saculetii de nisip, tot balastul, incearca sa se descotoroseasca de orice gram care il poate trage spre prabusire.
Este evident ca imensa datorie a Greciei a fost facuta in timp. Asa cum o calatorie de o mie de mile incepe cu primii pasi, tot asa o datorie de sute de miliarde de euro incepe cu primele milioane luate cu imprumut.
La un moment dat, nici datoria Greciei nu depasea 50-60% din Produsul Intern Brut dar, ulterior, a ajuns sa-l depaseasca pe acesta. Asa ca aceia care inca mai cred ca Romania sta bine trebuie sa nu uite ca si Grecia statea la fel de “bine”.
Dincolo de asta, daca statul elen va reusi sa vanda toate sau cat mai multe dintre activele de care si-a propus sa “scape” este posibil sa reuseasca un lucru extrem de important: statul sa nu mai fie proprietar nici de banci, nici de regii, concetrandu-se exclusiv pe rolul sau fundamental, cel de a legifera corect si de a administra.