De la secretul bancar la secretul... casetar
casete de valorifurtpagubitifurtevaziunesecret bancar
Cativa clienti ai BCR reclama disparitia, din casetele de valori inchiriate de la aceasta banca, unor sume si obiecte in valoare de cateva sute de mii de euro.
Presupunand ca toti clientii care spun ca au fost pagubiti chiar erau in posesia acelor bani si obiecte, cum de au semnat ei un contract cu banca in conditiile in care, potrivit clauzelor, aceasta nu-si asuma obligatii privind despagubirea in cazul disparitiei bunurilor.
Desi poate suna aberant, banca are dreptatea ei in aceasta privinta tocmai pentru ca ce pastreaza clientul in casetele de valori este numai si numai treaba lui, este secretul lui, iar banca il respecta mai ceva decat pe umbra a ceea ce a fost candva secretul bancar.
Poate si pentru ca banca sa se poata spala linistita pe maini de raspundere, clientii nu sunt obligati sa declare ce tin in casetele de valori.
Chiar daca clientii ar declara ce pastreaza in ele, ar trebui ca banca sa si vada bunurile respective si sa certifice existenta lor in posesia clientului, inainte ca acesta sa le depuna, si, de asemenea, sa si verifice integritatea bunurilor si a sumelor, dupa fiecare data cand clientul umbla la ele.
In aceste conditii, da, banca ar trebui sa dea banii sau sa plateasca echivalentul bunurilor pe care le-a vazut. Asa, nu le-a vazut, nu are de unde sa stie ce a avut clientul in casetele de valori. Ce s-ar intampla daca, acum, toti clientii ar pretinde ca aveau milioane de euro in cutiutele inchiriate?
Sa zicem ca depunerea de bijuterii de valoare intr-o caseta aflata in incinta tezaurului unei banci are ratiunea ei, dar sa tii... lingouri de aur sau bani lichizi este o prostie.
Asta, in conditiile in care, clientii care isi permit sa cumpere aur de la bancile din Romania il pot tine chiar la acestea, iar banca tocmai ca, in acest caz, stie de existenta lor si emite un certificat care atesta ca acel client a cumparat si detine aur.
In cazul depunerii banilor, treaba este stiuta si parastiuta: clientul depune sau retrage o anumita suma, operatiunile sunt evidentiate si electronic si pe hartie. Ambele parti stiu de ele, dar este raspunderea bancii sa asigure si dobanda si pastrarea sumelor respective.
A, daca - asa cum s-a si intamplat - functionari ai bancii baga mana in banii deponentilor, in cele din urma, hotul este prins si 100% cade in responsabilitatea bancii sa plateasca. La fel si daca o sucursala este - tot cum s-a mai intamplat - pradata. Cine are banii depusi acolo, nu are de ce sa-si faca griji.
Desigur, si tinerea aurului in custodia bancii costa - iar acesta este unul dintre multele motive pentru care asa-zisa investitie in aur nu este una fericita - si operatiunile bancare costa, dar nici inchirierea unei casete de valori nu este ieftina si cu atat mai putin gratuita…
In aceste conditii, de ce ar depune cineva... comori in casetele de valori? Ce ofera ele fata de un depozit, un cont de economii, un cont curent? Pai, exact... adapostul ca nu te-ntreaba nimeni, inclusiv Fiscul, nici ce ai in casete si mai ales de unde ai... Cei care se plang ca le-au disparut banii din cutiile de valori sunt cativa. Oare cati sunt cei care nu se pot plange tocmai pentru ca ar trebui sa dea socoteala de unde aveau atata banet?
Daca, pana si in Elvetia, secretul bancar s-a facut aproape praf, secretul... "casetar" este bine-merci. Dezavantajul este ca banii depusi intr-o caseta tocmai pentru a scapa controlului autoritatilor nu produc nimic, nu sunt sub obladuirea vreunui... fond de garantare a casetelor de valori si pot fi furati, iata, intr-un fel care poate pune o caseta de valori pastrata in trezoreria unei banci aproape pe picior de egalitate cu siguranta pusculitei, saltelei sau a ciorapului...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
