Galceava telefonului mobil cu lumea
telefon mobiltelefon mobil cancertelefonie mobilacanceromsorganizatia mondiala a sanatatiiinimacreier
Din cand in cand, organizatii mai mari sau mai mici isi aduc aminte sa ne... aduca aminte ca exista pericolul ca folosirea in exces a telefoanelor mobile sa provoace cancer. Pe de alta parte, companiile de telefonie mobila remarca prompt ca unele dintre aceste prestigioase organizatii considerau ca si muraturile sunt cancerigene.
O avertizare a Agentiei Internationale de Cercetare a Cancerului sustine ca, pentru cine vorbeste la telefonul mobil o jumatate de ora pe zi, riscul de dezvoltare a cancerului creste cu 40%, in zece ani.
Recent, si Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a lansat propriile constatari, conform carora, utilizarea excesiva a telefoanelor mobile poate fi cancerigena.
Chiar si fara aceste organizatii, oricine se poate intreba cum e posibil ca niste microunde sa fie atat de aproape de cutia craniana si acest fapt sa nu dauneze. Dar, dincolo de aceasta intrebare si de raspunsuri mai mult sau mai putin stiintifice, sunt aproape hilare masurile propuse de aceleasi organizatii pentru ca un utilizator de telefon mobil sa reduca sau sa elimine riscul imbolnavirii.
Singurele recomandari mai serioase, de luat in seama, sunt cumpararea de telefoane cu SAR cat mai mic, scaderea timpului petrecut vorbind la tefelon si folosirea mesajelor scrise. Numai ca e cam greu intr-o lume in care comunicarea (de) la distanta este esentiala. A, daca esti vecina de la trei, pensionara care se plange de pensie, dar are 13.000 de minute in retea si 5.000 nationale si se converseaza cu o alta guraliva pe tema indelung mediatizatelor divorturi si casatorii, ai putea sa-ti gasesti altceva mai bun de facut.
Dar daca esti, de exemplu, agent comercial? Pai cum sa tii legatura cu clientii, cu furnizorii, cu oricine iti poate influenta mersul afacerii? Acelasi agent comercial circula mult. Cum sa dea SMS in timp ce sofeaza?
In rest, cea mai de ras recomandare menita sa evite imbolnavirea este folosirea dispozitivelor "maini libere", adica hands-free, cica pentru a tine undele periculoase departe de cutia craniana.
Distanta minima la care ar trebui sa fie telefonul este de 2,5 metri. Adica, daca esti acasa, trebuie sa-ti tii telefonul in dormitor si sa vorbesti din sufragerie. Daca esti la birou, iti pui telefonul in biroul alaturat si vorbesti dintr-al tau, iar, daca esti la volan, ar trebui sa-ti asezi telefonul in portbagaj.
Asadar, de unde sa luam noi acum 2,5 metri distanta? In conditiile in care nu sunt disponibili, telefonul sta intr-un buzunar, situat de cele mai multe ori, in apropierea inimii, a ficatului, a plamanilor. Asadar, nu mai este iradiat creierul, ci niste organe care nu au sansa de a fi protejate de o cutie, cum este cea craniana.
Pe urma, mai exista si dispozitivele "maini libere" fara fir. In cazul lor, este si mai rau din punct de vedere al eventualei iradieri: o data de la telefonul care primeste semnalul de la statie, si a doua dupa ce telefonul va retransmite intreaga cantitate de informatie (voce) la receptorul aflat practic lipit de cutia craniana.
Asadar, recomandarile care proslavesc si chiar se lauda ca rezolva eventuala problema a iradierii e posibil sa aiba efect pe piciorul de lemn.