Generatia pierduta si generatia castigata
bacalaureat 2012generatia pierdutaelevi de 10studii strainatateuniversitati anglia
Dincolo de "dezastrul la Bac 2012" si de "generatia pierduta", am vazut si "succes la Bac" si "generatia castigata" (sau regasita). Chiar foarte castigata, prin propria munca. Sunt elevii care au obtinut note foarte bune la "examenul maturitatii", unii dintre ei avand media generala 10.
Rari acesti elevi, vreo 67 (din 200.000!) in toata Romania, si, de aceea, cu atat mai valorosi. Dintre acestia, mediatizati si tratati, in sfarsit, pe buna dreptate, ca niste vedete, nu a fost decat unul (dintre cei intens mediatizati) care sa spuna ca isi va continua studiile in Romania. Cei mai multi au tinta universitati din Anglia.
Dupa absolvirea carora, vor vedea in care dintre cele patru zari se vor duce si unde generatia regasita isi va gasi un loc de munca. Nici ea nu va fi scutita de concurenta si de faptul ca a aplica toate cunostintele este, de multe ori, mai greu decat dobandirea acestora, caci degeaba ai un motor extrem de puternic daca niciun cal putere nu este transmis catre roti.
Insa, foarte imbucuratoare in atitudinea acestor tineri este constiinta ca sunt cetateni ai Planetei, ca au datoria fata de ei insisi si fata de parintii care fac sacrificii pentru a le plati macar o parte din taxe, de a reusi.
Ce ar trebui nu sa ingrijoreze statul roman, ci sa-i provoace atacuri de panica si groaza este intentia comuna a "generatiei castigate" si a "generatiei pierdute" de a pleca din tara in care s-au nascut, in altele in care sunt convinsi ca vor gasi ceva mai bun, pe principiul bine-stiut de prima categorie si intuit instinctiv de a doua ca "ubi bene, ibi patria". Adica... acolo unde (imi) este bine, acolo (imi) este patria...
In lumea globalizata si alerta (asta nefiind neaparat un lucru bun), in lumea in care fiecare este constient ca viata este scurta si ca ar trebui traita cat mai frumos, poti sa-i condamni, poti sa-i infierezi ca gandesc si ca simt asa, in conditiile in care, cel putin o data, au auzit de la parinti si poate ca au simtit pe pielea proprie cum isi desconsidera statul roman cetatenii?
Nu prea. Poate numai ultranationalistii, "romanii verzi", cei pentru care, indiferent de cum sunt tratati de stat, isi divinizeaza tara, iar, cand tocmai ca este facuta distinctia intre stat si tara, si ei sunt de inteles.
Intr-o lume cu din ce in ce mai putine granite, minima osteneala pe care statul roman si-o da pentru a-si tine cetatenii acasa este tocmai apelul la patriotism, o valoare pe care tocmai el, prin felul in care se poarta cu cetatenii, o dilueza in fiecare zi.
Statul roman nu a inteles si se vede treaba ca nici nu este interesat sa inteleaga ca, in Uniunea Europeana, pe Terra globalizata (asta nefiind neaparat un lucru bun), in conditiile de libera circulatie si de liberalizare a pietelor muncii, el este ca o corporatie care concureaza cu altele.
Si tot ca o corporatie, trebuie sa se rujeze, sa se fardeze, sa se cosmetizeze, nu numai pentru a-si atrage proprii cetateni, dar si pe cei valorosi din alte state. Asa cum au facut si mai fac SUA, in care orice cetatean isi gaseste patria adoptiva, asa cum a facut si Germania, tara adoptiva pentru foarte multi turci care, acum, o iubesc ca pe patria lor, caci asta si este.
Cand va intelege si statul nostru ca, inclusiv piata muncii este una globala, va progresa. Pana atunci, ramane incremenit in proiect, platind ajutor de somaj unei generatii, cu diploma sau fara, cu care oricum nu prea stie ce sa faca...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
