Inaltatoarea oferta comerciala de Craciun
craciunoferte de craciunromtelecomkarl lagerfeld
Probabil ca pe undeva, in sediul de sticla al unei agentii de publicitate, un pusti copywriter (adica un scriitor de texte, de cele mai multe ori publicitare) jubileaza cand isi vede opera la televizor.
De asta (prima)vara, de cand o fi primit sarcina, si-a secat creierasii de materie cenusie, sticlele de cola si tigaretele de nicotina, toate in numele creatiei.
Pana si in concediu (real sau imaginar), umbra contului de client a planat pe deasupra prosopului sau de plaja (nelasandu-l sa se bronzeze) precum cea a zmeului pe care prietena lui, mare amatoare de sporturi extreme si proaspat cucerita de kitesurfing, tuu, incerca sa-l ridice pe albastra Mediterana.
In cele din urma, dupa nopti dalbe ca zorile, dupa cosmaruri negre ca pata de titei a BP, a reusit nu un joc de cuvinte cum poate orice “junior”, ci un intreg cant autoconsiderat, desigur, genial, o parodie, facand o transcendenta comerciala de la "Domn, Domn, sa-naltam", la... Rom-rom-tele-com.
Asadar, in anul 2012, plecatul de acasa in scop de colindare a fost inlocuit cu plecatul in scop de abonare. Dupa multiple referiri la oferta si la calitatea serviciilor, vine si concluzia si indemnul comercialo-religios: "Sa vorbesti cat o da Domnu'!" Iata cum reuseste genialul autor sublimarea sentimentului religios in publicitate, inaltand, totodata, oferta!
In urma cu vreo zece ani, Karl Lagerfeld a fost nevoit sa-si distruga colectia de haine pe care imprimase scrieri din Coran, desi nu parodiase nimic, nu facuse, in sine, misto de nimic. De data si mai recenta sunt protestele si violentele starnite de anumite caricaturi facute de un desenator danez.
Din fericire, la noi, este un grad destul de ridicat de libertate. La noi, mai mult te infiereaza gura lumii care tine mortis sa te atraga in randul ei mai ceva ca o gaura neagra. Asadar, din aceeasi fericire, nu am avut, nu avem si... Doamne ajuta sa nici nu avem vreodata un regim habotnic!
In schimb, la noi, crestinii se calca in picioare la coada la moaste, bat zeci de cruci pe langa fiecare biserica, unii lasand impresia ca se scarpina pe piept.
Tot la noi, unii prelati sfintesc partiile de schi si automobilele cu parbrizele doldora de cruci lipite cu ventuza, ca-ntr-un minicimitir cascat catre o tarana cu transparenta de 70%.
Cine priveste din afara ar zice ca suntem foooarte credinciosi. Suntem, suntem! Si, mai mult decat atat, suntem gata sa pornim cruciade impotriva oricarui ocupator samavolnic al locurilor sfinte... de parcare (multe dintre ele bucati de trotoar publice si nemostenite, ci cotropite de noi insine), oricarui semen care ne smulge din fata tigaia, bormasina, litrul de ulei, kilogramul de zahar sau de faina de la oferta.
In fericita lipsa a unei stricte reglementari, in fericita lipsa a habotniciei impuse de stat, parca nu ar strica sa existe propria noastra reglementare data de bun-simt. Numai ca pentru asa ceva, nu da nimeni prima... nici macar de Craciun.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
