Increderea, cel mai volatil dintre capitaluri
bank of cyprusinchidere bank of cyprusbnrbanci romanesti
Autoritatile bancare romane au dat si mai dau asigurari ca de boala indusa bancilor cipriote de mai marii de la Bruxelles nu se va contamina sistemul bancar romanesc, care este solid, bine capitalizat etc.
Intr-un cuvant este "bine". Nu exista nicio contradictie intre aceste asigurari si anuntata inchidere, timp de o saptamana, a sucursalei din Romania a Bank of Cyprus (BofC).
Nu exista nicio contradictie intrucat banca respectiva, desi face (o foarte mica) parte din sistemul bancar din Romania, nu se afla sub autoritatea deplina a Bancii Nationale a Romaniei (BNR), ci are regim de sucursala a bancii din Cipru, si, in consecinta se supune reglementarilor bancii centrale cipriote si participa la fondul de garantare cipriot.
BNR monitorizeaza indicatorii de lichiditate, constituirea rezervelor minime obligatorii si respectarea normelor de prevenire a spalarii banilor.
Prin urmare, clientii BofC trebuie sa se planga sau sa aduca laude - ceea ce, desigur, nu este cazul - deja celebrei Kentrike Trapeza tes Kyprou, adica omoloagei cipriote a BNR (bine zicea guvernatorul nostru ca ar fi buna o avertizare a cetatenilor atunci cand isi aleg banca sa stie daca devin clienti ai uneia cu personalitate juridica romaneasca sau ai unei sucursale deschise la Bucuresti).
Dar Kentrike Trapeza are circumstante atenuante. Ce banca centrala ar gestiona si rapid si bine o situatie impusa brusc, cu forcepsul, pompieristic, de autoritati superioare, adica de cele de la Bruxelles cu nationalizare-n suflet mai ceva decat secretarii de partid?
Dar uluitor este faptul ca, atat Trapeza si BofC, cat si oameni cu greutate din sistemul bancar romanesc sustin ca inchiderea temporara (nu trebuie uitat ca si, in Cipru, bancile trebuia sa se deschida... luni... pe urma... marti; ba nu, joi... dupa aia, saptamana viitoare!) a fost necesara pentru a-i gasi un cumparator sucursalei din Romania, de parca o banca, oricat de mica, se vinde asa... ca un obiect pe eBay, in conditiile in care, de ani de zile, alte institutii de mici dimensiuni si fara greutatile BofC isi cauta cumparator in van.
Aceleasi autoritati pun accentul, precizeaza, asigura ca si depozitele BofC vor fi preluate de acelasi cumparator. Banca Centrala a Republicii Cipru, BofC si reglementatorii de la Bucuresti au impresia ca, dupa redeschidere, va mai lasa vreun client vreun ban in sucursala din Romania, dupa ce, practic, le este impiedicat accesul la proprii bani?
Va mai avea cumparatorul, oricat de mare si tare ar fi el, oricat de stralucitor blazonul, ce sa preia? Ce persoana fizica sau juridica, odata redeschisa sucursala BofC va mai lasa un leu, un euro, un dolar depus acolo?
In Cartierul diamantelor din Anvers, pe unde trece 84% din productia mondiala de pietre neslefuite, negustorii vand si cumpara marfa de zeci, de sute de milioane de euro pe zi.
Cate pagini au contractele dintre ei? Niciuna. Tranzactiile se incheie cu o strangere de mana intre vanzator si cumparator. Desi nu este daltuita in piatra sau redactata in zeci de exemplare de catre cei mai buni avocati, incalcarea intelegerii parafate cu o strangere de mana echivaleaza cu sinuciderea in afaceri...
La fel, principala avutie a unei banci nu este aportul banesc al actionarilor, capitalul social, ci capitalul de incredere, care se construieste in zeci sau sute de ani si se pierde in cateva clipe...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
