Macar sa aiba inflatia ce sa erodeze
economiieconomisireinflatieinvestitii
Din cand in cand, un redactor filosof intr-ale economiei si economisirii ajunge, inevitabil, la concluzia ca... romanii care isi tin banii in banca, mai ales in conturi curente si in depozite pe termene scurte, ies in pierdere...
Cine este cel mai mare dusman al economiilor? Cine este cariul care le erodeaza? Raspunsul a ajuns sa-l stie pana si un elev preocupat de situatia financiara a familiei sale sau care a fost atent la cursurile de educatie financiara pe care Banca Nationala si cateva banci comerciale le-au pus la punct: inflatia.
Numai ca economiile nu sunt facute pentru ca acela care a pus bani deoparte sa se imbogateasca din dobanda al carei beneficiu poate si chiar este mancat si de inflatie si de impozite. Oricum acestea sunt si pretextele comode invocate de cine nu vrea sa puna bani deoparte.
Valoarea economiilor este data, in primul rand, de existenta lor, si, in al doilea, de nivelul lor. Cine isi cauta un loc de munca si a reusit sa stranga cel putin - sa zicem - echivalentul salariului pe jumatate de an sau chiar un an, se misca altfel.
Este calm la interviu, nu se duce cu vocea tremurand dimpreuna cu mana in care-si tine CV-ul; isi permite sa refuze termeni impovaratori, isi permite sa se mai gandeasca, sa astepte si, poate, in cele din urma, sa obtina un job chiar mai bun decat cel de la care a plecat sau a fost nevoit sa plece.
De asemenea, daca strange bani pentru a cumpara un lap-top, echipament de ski sau chiar o masina, preturile acestora se invartesc, in timp, cam la aceleasi niveluri, daca nu vrei sa ai ultimul ragnet chiar in momentul in care i-a iesit producatorului din bojoci.
In afara de asta, pana strangi banii respectivi, comerciantii de electronice, de articole sportive, de automobile pot face jdemii de oferte speciale si de reduceri de pret.
Prin urmare, dincolo de dobanda, banii pusi deoparte cu scop precis sau nu, isi pot pastra sau chiar spori valoarea nu neaparat ca urmare a unei dobanzi care bate inflatia si impozitele.
Valoarea lor poate veni tocmai din faptul ca dispui de niste fonduri de urgenta, fara sa te gandesti ca nu-ti ajunge descoperitul de cont sau limita cardului de credit si fara sa pierzi zile intregi pentru a face rost de jdmeii de acte ca sa aplici pentru un credit fara a avea nicio garantie ca-l vei obtine sau ca vei primi exact suma de care ai nevoie. Si asta in conditiile in care dobanda pe care o cere banca, sigur, sigur, bate - la scor - inflatia si chiar si foarte putin probabilele mariri de salariu pe timp de criza la care spera solicitantul creditului...
De asemenea, banii pusi deoparte pot capata o alta valoare, mult mai mare, daca sunt transformatii in investitii. Asa cum exista reduceri substantiale la imbracaminte si electronice, tot asa, vantul de pesimism, deci nu neaparat rezultate financiare proaste, poate reduce, intr-un timp foarte scurt, preturile actiunilor emise de diferite companii cu 10-20%.
O investitie facuta la momentul oportun cu banii aia asa mancati de inflatie si de impozite poate aduce randamente chiar si de 40%, cum au fost si mai sunt atatea cazuri de actiuni chiar in acest inceput de an.
De ce nu isi transforma prea multa lume o parte din economii in investitii? Pentru ca acestea presupun un risc mult mai mare decat riscul inflatiei.
Cine si-l asuma cu rabdare, calm si tact poate fi recompensat cu varf si indesat. Cine nu, poate ramane la mai micul risc al inflatiei. Oricum, cu sau fara inflatie, taxe si impozite, din... zeci sau sute de motive, macar sa aiba inflatia ce sa erodeze decat sa nu aiba...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
