Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga. Totul se transforma, dar trebuie sa si vrei
stockholmecologiereciclare deseurimotorinabucuresteni
Stockholm, Suedia, intr-unul dintre cele mai ecologice cartiere dintr-o tara oricum prietena la catarama (una care, evident, nu contine metale grele), cu natura, intr-o familie alcatuita din mama, tata si copil mic.
Frig tare iarna si nici zilele de vara nu se simt prea bine. Familia n-are nicio treaba pentru ca are izolatie. Din ce? Din aerul cuprins intre cele doua geamuri groase care alcatuiesc fiecare fereastra. Chiar daca afara sunt -20 de grade, caloriferele sunt setate la minim si nimeni nu face turturi.
Doamna blonda duce gunoiul. Langa usa de la intrarea in bloc, in perete, sunt doua usite – ca de masina de spalat – in culori diferite. Pe una dintre ele, sunt aruncate resturile de legume, fructe, coji (tot ce este vegetal) care, de fapt nici nu sunt gunoi.
In lume se vorbeste atat de mult despre materiale biodegradabile, din care sa se faca pungi, tacamuri de unica folosinta... Ce poate fi mai biodegradabil si plin de substante benefice pentru sol decat resturile vegetale? Suedezii le folosesc drept compost.
Pe cealalta usita, tanara arunca toate materialele nereciclabile, cum ar fi scutecele copilului si ambalajele de inghetata. Tot ce arunca pica intr-un imens subsol. Masinile de gunoi nu intra printre blocuri. Astfel, nu-i deranjeza pe locatari si fac si economie de carburant.
Masinile de gunoi aspira, din celelalt capat al cartierului, resturile colectate in acel imens subsol. Toate camioanele colecteaza in jur de 800 de tone de deseuri pe zi. Evident, incarcatura nu ajunge la vreo groapa de gunoi, ci intr-o uzina. Ce fel de uzina? Una producatoare de energie termica.
Resturile nereciclabile servesc drept combustibil pentru un cuptor in care temperatura ajunge la 900 - 1.000 de grade Celsius. Cuptorul incalzeste apa din centrale. De unde "agentul termic" iese cu 100 de grade si pierde foarte putin din temperatura pe traseu.
De ce nu fac si napoletani o astfel de uzina? De fapt, tocmai nordicii sunt cei care ii mai scapa de gunoaiele care le-au invadat strazile. Nu s-or intreba de ce aia pot si ei nu? Sau, macar, daca tot iti este orasul sufocat de pungi de plastic, de ce nu faci in asa fel incat sa produci mai putine resturi?
Intr-o alta uzina, ajung resturile de plastic care sunt prea deteriorate sau prea murdare pentru a fi reciclate. In fiecare zi, 20 de tone sunt tocate si topite la 400 de grade. Foarte buna idee este ca plasticul sa devina gaz si, ulterior, lichid.
Ce fel de lichid? Unul foarte important, din ce in ce mai ce mai pretios: motorina. Asta pentru ca, la baza, plasticul este petrol. Chimistii readuc plasticul la forma sa initiala, de biocarbura. Este ca si cand ai transforma gheata inapoi in apa, dar, desigur, printr-un procedeu mult mai complicat si mai costisitor.
Nu este nevoie de adaptarea rezervorului masinii. Asa ca taximestristi si soferi de autobuze isi fac plinul cu… plastic. De asemenea, Stockholm are niste catacombe. Foarte, foarte murdare, probabil mai murdare decat cele din Italia.
Numai ca, in acestea, nu isi fac nevoile oamenii strazii ci cam intreg orasul! Pe kilometri intregi, se intind bazine in care sunt adunate toate reziduurile umane si sunt lasate sa fermenteze. In urma procedeului se colecteaza nimic altceva decat gaz metan. Ala pe care noi il platim cu varf si indesat rusilor si mai ales intermediarilor.
Pe bucuresteni, singurii locuitori ai unei capitale europene care nu beneficiaza de serviciile unei statii de epurare, e posibil sa-i pufneasca rasul.
Asa am facut si eu cand o banca provenind tot dintr-o tara care se face luntre, punte si... dig ca sa fie ecologica, se oferea sa protejeze mediul, nemaiemitand chitanta de cinci centimetri patrati. In timp ce foloseste tone de hartie pentru cererile de carduri, de credite, si asa mai departe...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
