Pe panta descendenta a Nokia, a iesit Soarele
telefoane inteligenteplaneta marketingmarketing applemarketin samsungmarketing nokiadesign nokia
Cand Edison a reusit sa inregistreze si sa redea sunete, a facut-o pe un cilindru de ceara si, ulterior, de metal. Dupa aceea, au aparut placile de patefon. Toate aveau aceleasi dimensiuni (cu exceptia celor care au aparut mult mai tarziu si contineau una sau doua melodii pe fiecare fata) si, chiar daca erau imprimate cu "Eroica" sau cu... "Cantece de pahar", toate erau de culoarea doliului.
Singura diferenta era eticheta care cuprindea informatii despre casa de discuri si despre ce muzica era inregistrata. Dupa placile de patefon si cele de pick-up, a aparut banda magnetica, infasurata pe... bobine, asemanatoare celor pe care era rulata pelicula cinematografica. Ce mare design sa aiba si aceste role?
Toate erau la fel. Numai cutiile de carton in care erau pastrate aveau... imprimeuri diferite. Una peste alta, si placile si benzile semanau in design cu niste borcane de un leu, diferentiate prin eticheta lipita de mam' mare ca sa stie ce gemuri si dulceturi a pus in ele.
Saltul care individualiza suportul pe care se faceau diferite inregistrari audio a fost facut o data cu apartia casetei audio. Desigur, toate trebuia sa aiba aceleasi dimensiuni, dar, chiar si in stramta limita, ebonita aia putea capata transparenta unui geam sau miliarde de culori si putea fi infrumusetata cu elemente grafice in relief. La fel, proiectantii puteau jongla cu dimensiunile etichetelor, cu designul si culorile minirolelor, cu intregul microunivers dintr-o caseta audio.
Toate acestea au luat sfarsit, dupa popularizarea Compact Discului. De la bogatia de culori si de forme (evident, in limita dimensiunilor standard) s-a revenit, ca pe vremea mamei lui mam’mare, la aceeasi saracie de design.
Acum, cele mai la moda produse, tabletele si mai ales telefoanele inteligente, dau aceeasi impresie de uniform. Niste platouase negre si lucioase, cu unul pana la trei butoane, grosul manipularii fiind lasat in seama ecranelor tactile.
De aici, din prea marea asemanare, si multiplele actiuni in instanta intentate de marii producatori intre ei, cele mai cunoscute conflicte fiind intre primii doi fabricanti de telefoane inteligente: Samsung si Apple.
Modelele lor s-au vandut si se vand datorita aplicatiilor, a ce stiu sa faca, dar mai ales gratie marketingului. In scurta sa prezenta pe piata telefoanelor mobile, Apple a lansat, practic, ca forma, numai vreo doua modele, dar a vandut zeci, poate sute de milioane de unitati. Fiecare dintre modele putea sa fie... frumos ca o caramida, si tot ar fi generat cozi cu lunile in fata magazinelor.
Deci, marketing, marketing, marketing, creare nu de asteptari, cum au mai reusit unele companii, ci de suspans, de isterie, intiparirea in mintea consumatorului, a… fanului aflat la coada pe scaunelul lui, ca mam' mare la carne, crosetand pulovere, ca asta este telefonul, unicul, anihiland orice gand care unui rational i-ar spune "las' ca mai scot astia unul pe an!"
Pe urma, vine Samsung cu geniala sa reclama (care ironiza tocmai fanatismul Apple, statul la cozi ca la biletele pentru concertele rock, isterizarea pentru... modelul alb) si le vinde consumatorilor titluri de proprietate in galaxii care mai de care mai inalte, de unde sa-i priveasca de foarte de sus pe fanii Apple, cand, de fapt, si demersul Samsung este o alta fata a aceleiasi Planete Marketing.
Planeta neagra si lucioasa precum vinilul, pe care Nokia incearca sa o (re)coloreze, sa o anime, planeta pe care Nokia incearca sa straluceasca printr-o combinatie de smartphone cu... smartdesign, planeta pe care Nokia incearca sa reinventeze caseta audio...
Apple si Samsung urca acum panta pe care si Nokia pasea (dupa renuntarea la a mai fabrica superbe televizoare) fluierand, in anii ’90-2000, cand, daca nu aveai telefon Nokia, nu aveai telefon.
Acum, chiar daca Nokia a coborat din varf, macar pe partea ei, cat o fi ea de descendenta, a iesit Soarele care pune in culorii vii intreg peisajul...