Perlele de pe sticla

Perlele de pe sticla reporteri televiziuneperle jurnalistiintrebari stupidepresa romania

Pe vremea cand programele televiziunii publice curgeau pe mai multe canale, era reconfortant sa vezi ca Romania nu inseamna numai batjocorirea cetatenilor de catre unele autoritati centrale sau locale, nu numai crime, talharii, violuri, accidente mortale, copii subnutriti, copii supranutriti, testimoniale cu nenorociti care-si smulg parul de pe cap.
Din pacate, stirile stropite cu sange si cu lacrimi fac audientele cele mai mari. Din ce in ce mai multe persoane se… informeaza, se intereseaza, urmaresc, cu sufletul si telecomanda la gura, cum continua desfasurarea unor evenimente cam indepartate de interesul personal si de cel national.
 
De ce sa mai citesti ce au scris Zinca, Tecuceanu, Ojog-Brasoveanu, Christie, Doyle, Chandler sau de ce sa te mai uiti la ecranizarile dupa romanele lor sau la Columbo, Fletcher si Barnaby, cand exista Cioaca&Elodia?
 
De ce sa mai citesti, in general, cand ti se serveste totul direct, "live", cand vorba care zboara din difuzoarele… "plasmei" iti intra rapid pe o ureche si este data rapid afara pe cealalta de urmatoarea tamponare de cartier, de urmatorul foc de paie, de urmatorul spectacol de vorbe tipate de dudui boite ca un pui in asteptarea rotisorului?
 
Pe la televiziunile de stiri straine sau la jurnalele posturilor generaliste, nu vezi prezentator care sa nu fi apucat sa incarunteasca si sa capete riduri in lucsii reflectoarelor.
 
A ajunge si mai ales a te mentine la un pupitru de stiri, in special in prime-time, inseamna experienta profesionala si de viata, prestanta si, mai ales, inseamna credibilitate.
 
Nici majoritatea reporterilor straini nu arata ca niste pusti iesiti, cu microfonul uitat in mana, in recreatie. Tocmai de aceea, nici n-o sa auzi ca adreseaza vreunui proaspat infirm sau vreunei femei pentru care statutul de mama a inceput sa devina amintire intrebarea… "Ce simtiti in acest moment?"
 
Ce calitati au generatiile de reporteri-pusti de la noi? Au experienta de viata ca sa poata intelege o drama pentru a relata credibil despre ea? Au citit macar despre drame? Le-au inteles? S-au pus in pielea vreunui personaj sau in cea a unei persoane pe care o intervieaza?
 
Au avut ei insisi vreo traire intensa, i-a sfasiat si altceva decat intrebarea "sa ma angajez la televiziunea comerciala a lui X sau la televiziunea comerciala a lui Y?"
 
La 20 de ani, ce sa inteleaga din viata, din legislatie, cum sa sesizeze diferenta dintre o condamanare in urma unei sentinte judecatoresti si simplul fapt ca niste politisti i-au pus unuia catusele?
 
Prin ziare, au inceput sa straluceasca perlele candidatilor la  Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii. Dincolo de aberatiile insirate de unii dintre candidati, culegatorul de perle, asistentul universitar George Hari Popescu, a constatat ca unii aspiranti la statutul de student nu folosesc diacritice...
 
Dar faptul ca si-au depus, in vederea admiterii la facultate, actele, printre care - ce sa vezi? - tre' sa fie si diploma de Bacalaureat, arata ca sunt absolventi de liceu si au trecut "examenul maturitatii", inclusiv la probele scrise...
 
Ar fi foarte interesant de stiut si ce au asternut, cu sau fara diacritice, pe hartie candidatii admisi... De fapt, cine spune ca autorii perlelor nu au fost admisi si ca nu vor ajunge si ei sa... "straluceasca" pe sticla?