Petrolul, aurul si norvegienii
privatizaripetrolaurnorvegiaromania
Privatizarea companiilor de stat a fost, este si se pare ca va ramane un deziderat. Totusi, au fost si multe reusite, astfel incat, dupa trecerea unei companii din proprietatea statului in cea particulara, firmele care pierdeau bani cu ghiotura au ajuns sa castige bani cu ghiotura.
De ce? Pentru ca nu li s-au mai scurs miliardele printre degete, pentru ca nu au mai facut afaceri prin simple ridicari de telefon, pe prietenii, pe incuscreli, pe capusari.
In prezent, sunt ridicate obiectii cu privire la inoportunitatea vinderii companiilor, mai ales la preturile la care au fost vandute deja unele dintre acestea. Privind la cat valoreaza acum acele companii, preturile la care au fost instrainate pot aparea ca fiind mici. Se uita ca noii proprietari, noii manageri le-au dezvoltat si le-au adus pe plus. Pe mult plus, din care s-au platit taxe si impozite.
Se puteau mentine, la noi, companii de importanta nationala, in proprietate nationala? Teoretic, da…
Cert este ca, in tari nelovite de prea multe metehne, a fost posibil ca resursele sa ramana, aproape in intregime, in proprietatea statului care le administreaza in folosul propriilor cetateni.
Norvegienii nu fac un secret in a spune ca isi datoreaza bunastarea mai ales descoperirii si exploatarii petroliere si a gazelor naturale din Marea Nordului.
La o populatie de vreo 5 milioane de locuitori, PIB sare de 300 de miliarde de euro, iar Statoil, compania de petrol si gaze, este al doilea mare furnizor de gaze naturale in Europa si al saselea din lume.
Foarte interesant, practic si civilizat, veniturile din activitatea petroliera sunt investite in Fondul Guvernamental de Pensii, pentru ca statul sa se asigure ca generatiile viitoare se vor folosi de resursele de petrol ale tarii.
Statul norvegian nu foloseste din veniturile din petrol mai mult decat estimarea ratei reale de investitie prevazute de fond, adica in jur de 4%. Astfel, modificarile pe termen scurt in pretul petrolului si al gazului au un impact mic asupra politicii bugetare.
Desi Norvegia detine importante resurse de petrol pe care, iata, le imparte cu cetatenii sai, multe municipalitati si-au propus sa accepte numai circulatia automobilelor electrice, natura nepoluata avand valoarea aurului pentru norvegieni, asa cum ar trebui sa o aiba pentru intreaga lume.
La noi, cetatenii suparati ca statul ne-a vandut avutia strainilor ar mai avea sansa sa mai cumpere actiunile care i-au mai ramas statului si pe care acesta intentiona sa le vanda.
Dupa esecul ofertei secundare a Petrom, cand statul a cerut un pret mai mare decat in piata, chiar astazi, a inceput oferta publica secundara a actiunilor Transelectrica. Statul cere un minim de 14,9 si un maxim de 19,2 lei pe o actiune. Cu mai putin de o ora inainte de inchiderea sedintei BVB, actiunile Transelectrica scad cu peste 5%, la 16,2 lei.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
