Saracele tari bogate si bogatele tari sarace
bogatiesaraciaresurse materialecalitate
Dupa catastrofele din Japonia si dupa (contra)performantele inregistrate de unele state in ceea ce priveste lupta cu criza, tot mai multi s-au gandit sa ii puna pe japonezi si nu numai pe ei in spatiul tarii noastre.
Unde, la cata bogatie aveau si mai au solul si subsolul si la cat de harnici si de rigurosi sunt japonezii, s-ar fi scoborat Raiul pe Pamant. Adica rezultatele financiare, economice, sociale, umane, culturale ar fi fost aboslut mirifice.
Asa o fi? Asa n-o fi? Japonia si Elvetia sunt doua state sarace in resursele cautate in secolele 19, 20, 21. Dar s-au dezvoltat si s-au imbogatit datorita unei resurse cautate in mult mai multe secole decat 19,20,21: calitatea oamenilor.
Orice stat este o oglinda mult mai mare a unui individ. Daca individul a mostenit averi, deci nu a munict ca sa vada cat de greu se castiga ceva, trezindu-se bogat peste noapte, va fi, aproape sigur, mana sparta. Mostenirea i se va scurge printre degete ca Dunarea prin Portile de Fier. In schimb, cel sarac din nastere, fara resurse mostenite, va fi motivat sa isi ridice nivelul de trai, va munci din greu si va aprecia fiecare centima care-i intra in buzunar.
Cam la fel se intampla si cu statele. Cele cu multe resurse in sol si subsol au tendinta de a risipi, in parte din cauza ca functionarii sai mai mari sau mai mici au tendinta de a se infrupta din aceste resurse, de a le administra dupa bunul plac si nu in interes national.
Pe de alta parte, intr-un stat sarac in resurse materiale, fiecare produce in mod privat, pentru sine si cheltuieste pentru sine, aducand, totodata, bunastare intregului stat, prin impozitele pe care le plateste.
Asadar, oamenii, calitatea acestora si a muncii lor, respectul pentru banul muncit bat, in multe cazuri, resursele native ale unui stat si fac dintr-o tara saraca una bogata, in timp ce bogatia uneia care pornea la drum cu avantajul resurselor se topeste inspre saracie.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
