Uraganul care ne aduce cu picioarele pe Pamant
furtuna sandyuraganul sandyfrankenstormvinerea neagrahalloween
In SUA, agitatie mare. Americanii nu mai stiu in cate sa se imparta. Vine Halloween-ul, vin alegerile prezidentiale, vine vremea rea dimpreuna cu furtuna blajin numita... Sandy, vine si "vinerea neagra".
Ziua aceea in care cine consuma deja mai mult decat are nevoie va consuma si mai mult decat are nevoie, pentru ca este ziua chilipirurilor, Haloween-ul preturilor mici, cand adaosurile comerciale (cel putin aparent) se transforma din demoni in ingeri, avand, in loc de aure, de hallo-uri, cerculetele procentelor.
Dar, pana atunci, pana pe 23 noiembrie, astazi, coasta de est a SUA, locul cu cea mai mare densitate de popor, adica 50 de milioane de suflete, este pusa in pericol de Sandy sau... Frankenstorm.
Populatia este evacuata si, pe buna dreptate, un oficial declara cat se poate de calm, ca cine ramane o face pe propriul risc, pentru ca ele, autoritatile, nu vor veni sa-i salveze.
Peste 7.200 de zboruri au fost anulate, celebra Amtrak a inceput sa suspende trenurile care leaga orasele din nord-est, iar, prin New York, Philadelphia, Baltimore si Washington, nu va mai circula "picior" de garnitura de metrou sau de autobuz.
Scolile se inchid si se inchide chiar si New York Stock Exchange (NYSE), adica a mai mare bursa americana si, implicit, mondiala.
Cu toate acestea, unele banci vor lucra, asa, la foc mic, "de reprezentare", cu o mica parte din personal…
Locuitorii coastei de est se confrunta cu un fenomen mai rar intalnit: coada. De data aceasta, nu la primul sau al cincilea model de iPhone sau iPad, nu la bilete pentru concertul Bon Jovi sau Rolling Stones, nu la televizoare sau rochii de mireasa cu pretul redus cu 80%, ci la alimente, la bunuri de stricta si imediata necesitate.
Pe Discovery, pe National Geographic, pe History Channel, documentare care mai de care mai impresionante ne arata ce arme fantastice scornesc americanii, cat de tari sunt CIA si mai ales NSA, cum pot fila si asculta pe toata lumea, de la doi pasi sau de la mii de kilometri distanta de Terra.
Cu vremea, insa, nu se (poate) pune nimeni. Nimeni nu are pretentia ca o poate invinge, ca a descoperit vreo racheta, vreun submarin nuclear, vreo carabina care trage dupa colt. Singura arma viabila este… trompeta care suna retragerea din calea furtunii.
Furtuna care, indiferent de cum s-ar numi si de cate distrugeri ar provoca, le (re)aminteste americanilor si, de fapt, tuturor pamantenilor ca planeta pe care salasluiesc este cat se poate de vie si nu este facuta nici pentru shopping, nici pentru a ne arata lenjeria pe retelele sociale, nici pentru a vana reduceri pe motoare de cautare, nici ca sa lesinam dupa Beaver, Michael, Elvis.
Iata cum, desi ii sta-n putere sa ne ia pe sus, o atare furtuna ne poate (re)aduce cu picioarele pe Pamant...