X-Factor contra Vocea Romaniei
x-factorvocea romanieiemisune concurstalentratingentertainment
Imi plac emisiunile muzicale concurs. M-am uitat intotdeauna la ele si, desi nu sunt deloc un talent, o aspiranta la glorie, pot sa-mi dau seama cand un candidat are o voce buna si merita sa mearga mai departe. Va imaginati acum extazul pe care-l resimt avand doua emisuni de profil la doua televiziuni diferite care se bat pe viata si pe moarte pe rating.
Din pacate, apetitul pentru spectacol nu mi-a fost ogoit decat dintr-o singura parte. Una dintre emisiuni, plasata strategic sambata, la o ora de maxima audienta, cand se presupune ca intreaga familie se asaza cu bolul de cipsuri in brate in fata plasmei, este un esec. Juriul pare adus din "Povesti din cripta", este crispat, antipatic, fara verva, fara zambet.
Doar unul dintre cei trei magi incerca sa interactioneze cu publicul, cu camerele, cu concurentii. Rezultatul nu-l onoreaza insa. Unde mai pui si ca participantii par neingrijiti, saraci, nepregatiti. Realizatorii si-au smuls cateva picaturi de osteneala si au incercat sa creeze o situatie umoristica, prezentand un baiat cam puriu pentru maioul si atitudinea afisate, care se credea Brad Pitt si era, de fapt, Fernando de la Caransebes. Nu am ras, am ramas cu un gust amar, ca si cum as fi fost martora umilirii in public a cuiva drag. Repet, personajul in sine e sinistru, dar ironia putea sa ramana doar la nivelul fetelor acre pe care producatorul le-a dat membrilor juriului.
Ce nu mai mi-a placut? Nu m-a tras de guler, facandu-ma sa uit ca trebuie sa fac rost de niste roboti minusculi carora li se face reclama pe Minimax si care nu au aparut inca in magazine. Nu am avut parte de show, nici pe scena, nici in culise, unde titratii prezentatori au avut doar bretele si tricouri haioase, nu si prezenta de spirit.
Am fost insa razbunata aseara. Era cat p-aci sa-mi omor pretiosul timp motaind sau cautand ultimul episod din "The Mentalist", cand am fost chemata la televizorul mare: "Hai, ca a inceput!". Nu mai aveam asteptari, eram deja in defensiva unde fusesem aruncata de surata de la concurenta.
Supriza a fost cu atat mai mare, cu cat am primit ceea ce-mi doream: voci bune, concurenti cu personalitate si jurati in verva. Am vazut ca oamenii, inainte sa urce pe scena si sa aiba camerele pe ei, trebuie sa treaca un pic pe la machiaj. Corect. Nu am nevoie sa vad cearcane si gusi la o emisiune de entertainment.
Nu juriul a fost aici in prim-plan, ci concurentii, care pareau cu totii semizei. A fost pentru prima data cand mi-am dorit sa fi avut si eu ceva special, sa ajung in platoul acela magic, unde lumea are talent, e tanara si frumoasa. Pana si calupurile publicitare mi s-au parut haioase si scurte. O fi doar parerea mea, dar simt ca a fost o seara pe care n-am pierdut-o inutil.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
