2013 - anul in care tarile in curs de dezvoltare n-au facut saltul asteptat

2013 - anul in care tarile in curs de dezvoltare n-au facut saltul asteptat economie2013tari in curs de dezvoltare

Tarile in curs de dezvoltare au incetat sa mai fie in 2013 promisiunea pentru economia globala. Cresterile lente, pietele financiare instabile si tulburarile sociale le-au transformat din sperante in preocupari pentru Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), organizatie a natiunilor dezvoltate.
Concluzia OCDE, prezentata la reuniunea din noiembrie: cresterea nivelului economiei globale va fi incetinita de cresterile lente din tarile in curs de dezvoltare. De ani de zile, economia mondiala mizeaza pe cresterile economice din tari precum Brazilia, Rusia, India, China sau Africa de Sud, cresteri care sa compenseze stagnarea din tarile dezvoltate. Din pacate, anul 2013 a reprezentat un an de popas. Tarile in curs de dezvoltare s-au odihnit, au pierdut o parte din avantul lor, unele dintre ele chiar s-au resemnat. „Am asteptat o vreme, dar a devenit foarte clar ca nu se va intampla nimic spectaculos in 2013”, a declarat Jennifer Blanke, economist-sef al Forumului Economic Mondial (WEF), cu sediul la Londra.

Economistii din intrega lume au trebuit sa constate ca atat Rusia, cat si Africa de Sud, dar mai ales China au apasat vartos pedala de frana. In cazul Chinei lucrurile sunt mai complicate. Specialistii in macroeconomie stiu ca atunci cand China stranuta economia mondiala se poate contamina imediat. Tot doamna Blake explica „cazul” Chinei: „Investitorii au presupus ca, China va continua sa creasca cu 8-9% pe ani. Dar, pe termen lung, acest lucru este imposibil. Ca atare, in anul 2013, cresterea va fi de maxim 7,5%. Din fericire nu este vorba despre o aterizare brusca a economiei chineze”.

Insa un fenomen in lant este pe cale sa se petreaca, alte tari in curs de dezvoltare fiind tot mai mult dependente de economia chineza. Prin cresterea investitiilor chineze s-a creat un fel de curea de transmisie care a alimentat cererea de materii prime si a sprijinit o serie de economii cum ar fi acelea ale Braziliei si Australiei. Este deci tot mai clar ca nu va mai exista in viitorul apropiat nicio economie cu o crestere procentuala de doua cifre, care sa poata inlocui China ca motor al economiei globale.

Pe de alta parte, instabilitatea financiara a contribuit si ea la incetinirea ritmului de crestere al tarilor in curs de dezvoltare. In vara care s-a scurs valutele emergente au fost afectate de fluxul scazut de capital cauzat de politica monetara ultra-generoasa a bancii centrale a SUA.
In al treilea rand, instabilitatea sociala a reprezentat un important factor de risc. Cele mai edificatoare exemple sunt Brazilia si Africa de Sud, unde miscarile sociale au aratat ca oamenii sunt nemultumiti de calitatea vietii lor si doresc o imbunatatire rapida. Pentru a satisface aceasta „foame” a maselor, guvernele au incetinit reformele si si-a reactivat politica de indatorare.

Desi riscurile au crescut, tarile in curs de dezvoltare au ramas singura sansa de crestere a economiei globale, iar toate privirile din tarile dezvoltate sunt acum atintite asupra lor.