Analizele Manager.ro: Ce mai fac cele 15 foste republici sovietice?
fosta urssrepublici sovieticedestramarea urssrusiamedvedevputin
Nu cu foarte mult timp in urma, erau republici surori si formau un singur stat: Uniunea Sovietica. Astazi nu prea mai au insa nimic in comun, exceptand trecutul si aceasta eticheta de foste republici sovietice. O eticheta care se va estompa si ea usor-usor: republicile au apucat pe drumuri atat de diferite incat, pentru generatiile viitoare, ideea existentei unui “stramos†comun va fi practic neverosimila.
Ultimele doua decenii au adus in spatiul fostului URSS un conglomerat de ambitii inalte, vise neimplinite, reforme dureroase, dezastre economice, nostalgii sovietice, alegeri mai mult sau mai putin libere si chiar razboaie. Si e clar ca tarile ex-sovietice, in ciuda unei mosteniri comune, sunt caracterizate in momentul de fata de diferente imense.
E suficient de exemplu sa ne uitam la formele lor de guvernare. Acestea variaza de la democratiile baltice pana la dictatura de manual din Belarus, de la noii tari ai Rusiei pana la cultul personalitatii practicat in Turkmenistan (de care insusi Stalin ar fi mandru). Sunt apoi diferente legate de relief, clima, arhitectura, traditii culinare, religie, obiceiuri, performante.
Da, performante, pentru ca in timp ce Estonia se lauda ca e prima tara din lume care a introdus votul electronic in alegerile parlamentare (se auto-promoveaza ca E-stonia), alte republici se “lauda” cu altceva: cu o societate in care au fost interzise baletul, opera si barbile (Turkmenistan) sau cu cel mai mic PIB pe cap de locuitor din Europa (Moldova, 1.600 $).
Iar peste tot acest puzzle care nu se mai potriveste in niciun fel planeaza (inca) umbra Rusiei, traumatizata ca si-a pierdut imperiul si sfera de influenta. O Rusie care poate opri insa oricand robinetul conductei de gaz, ca sa le arate fostilor ei “copii” si intregii Europe ca nu trebuie s-o supere.
Dar pe langa probleme de orgoliu, Rusia are si problemele obisnuite oricarei tranzitii. “Tara noastra a fost colonizata de afacerile occidentale. Presedintele nostru ia decizii nu in favoarea poporului rus, ci in favoarea companiilor straine si a oligarhilor apropiati acestora. Autoritatile noastre au reusit sa transforme o mare putere mondiala intr-un depozit de materii prime pentru Vest.” – cam aceasta e starea de spirit actuala a populatiei din Rusia.
Cei mai multi rusi considera ca politica dusa de cuplul Medvedev-Putin este proasta. Ei sunt deranjati de coruptia, abuzul de privilegii si lipsa de transparenta care caracterizeaza clasa politica din jurul acestor doi lideri. Conform unui sondaj de la inceputul acestei veri, 52% din rusi considera ca in momentul de fata coruptia este mai mare decat in infamii ani ’90 (in 2007 procentul era de doar 16%). Ei ar prefera un regim in care sa domneasca legea si ordinea, chiar daca asta ar insemna – atentie! - autoritarism si renuntarea la unele drepturi democratice. Se pare, asadar, ca abilitatea redusa a cuplului Medevedev-Putin de a asigura legea si ordinea a contribuit la scaderea treptata a interesului pentru libertatea in sine, care este acum asociata cu haosul.
Nemultumirile populatiei nu se manifesta insa in mod concret, cel putin nu la un nivel de masa. Pentru proteste de amploare ar fi nevoie de organizare, dar aceasta nu e posibila deoarece rusii sunt impartiti practic in doua: pe de o parte avem tineretul dinamic, consumator de Internet si care socializeaza pe Livejournal, cea mai mare platforma de blogging din Rusia, si pe de alta parte avem marea masa a persoanelor mai in varsta, sarace si inerte, care isi iau informatiile de la televiziunea de stat. Iar aceste doua parti nu comunica intre ele (le lipseste canalul).
In principiu ar fi posibile actiuni strict ale tineretului, dar aici intervine alt aspect: tinerii nu intampina absolut niciun fel de obstacol din partea autoritatilor atunci cand vor sa protesteze online. Pe bloguri ei se pot enerva cat vor si pot spune absolut ce vor, dar astfel se elibereaza de frustrari si de nemultumiri si, in consecinta, nu mai au dorinta de a trece la actiuni concrete. Ceea ce este foarte convenabil pentu guvern.
In plus, in mod ironic, se pare ca Rusia este prea libera pentru a mai fi posibila nasterea unor proteste de masa. Da, e-adevarat, exista coruptie la varf si televiziunea e controlata de stat, dar rusii au totusi niste avantaje care nu pot fi neglijate: pot calatori in strainatate, beneficiaza de Internet (fara cenzura), au libertate religioasa si acces la niste produse la care nici nu visau pe vremea URSS. Pana la urma, de ce sa protesteze?
Exceptia o constituie manifestarile de protest organizate de Federatia Posesorilor de Automobile (FAR), o organizatie a carei forta este data de faptul ca 42% din rusi au masini. FAR este prea mare ca s-o ignori, ca urmare actiunile ei sunt privite intotdeauna cu ingrijorare de autoritati. Ultima asemenea actiune a scos in strada mii de soferi, nemultumiti de taxe, pretul benzinei si coruptia din randul politiei.
Cele 15 foste republici sovietice sunt:
1. Armenia
2. Azerbaidjan
3. Belarus
4. Estonia
5. Georgia
6. Kazahstan
7. Kirghistan
8. Letonia
9. Lituania
10. Moldova
11. Rusia
12. Tadjikistan
13. Turkmenistan
14. Ucraina
15. Uzbekistan