Analizele Manager.ro: Ce se va intampla cu petrolul libian, dupa caderea lui Gaddafi?

Analizele Manager.ro: Ce se va intampla cu petrolul libian, dupa caderea lui Gaddafi? petrollibiarazboiul din libiapetrolul libiangaddafichina

Cu rezervele actuale de petrol, Libia poate asigura o productie de 1,6 milioane de barili pe zi, timp de 80 de ani. Si trebuie sa tinem cont ca doar 25% din teritoriul ei a fost explorat, deci zacamintele pot fi in realitate mult mai mari. Adaugam si rezervele de 1.300 de miliarde de metri cubi de gaze naturale si obtinem astfel o miza de top, in jurul careia roiesc de zor toti greii economiei mondiale. Cine va controla aceste resurse acum, cand regimul lui Gaddafi practic a cazut?
De fapt, productia de 1,6 milioane de barili de petrol a Libiei nu inseamna decat 2% din productia mondiala, o picatura in comparatie cu productia celorlati 11 membri OPEC (Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol). In aceste conditii, de ce acest interes major in jurul petrolului libian?

Motivul e urmatorul: valoarea petrolului libian sta in calitatea sa, nu in cantitate. Este vorba de un petrol “dulce” - cum spun cei din domeniu - care necesita o rafinare minima. Petrolul din Arabia Saudita si din alte tari are o calitate mai scazuta - este “acru” - si transformarea sa in benzina este mult mai costisitoare. Unele rafinarii din Europa si Asia nici macar nu dispun de echipamentele adecvate pentru a prelucra un astfel de petrol, ca urmare ele se bazeaza pe petrolul libian. 

Libia dispune asadar de o resursa de lux care, impreuna cu gazele naturale, asigura 92% din veniturile tarii. Ca urmare, oricine va veni la putere in aceasta tara are tot interesul sa aduca inapoi marile companii straine care inainte de inceperea razboiului aveau aici operatiuni in derulare. E vorba in primul rand de companii europene - Eni (Italia), Total (Franta) etc. - care cu 6 luni in urma extrageau si trimiteau in tarile lor de origine 85% din productia de petrol a Libiei.

Problema e ca productia nu va putea fi reluata imediat dupa incheierea ostilitatilor, ci dupa minimum cateva luni si atunci la un nivel de doar 250.000-300.000 de barili pe zi. Se estimeaza ca va dura 1 an pana cand productia sa ajunga la 1 milion de barili pe zi si cel putin doi ani pana sa se atinga nivelul initial de 1,6 milioane de barili pe zi. Pana atunci companiile mentionate trebuie sa se orienteze spre petrolul din Nigeria si Algeria, de o calitate similara, doar ca aici vor intra in competitie directa cu SUA, care isi obtine din aceste doua tari cea mai mare parte a petrolului sau.

Cine sunt favoritii la exploatarea petrolului libian?

Raspunsul il gasim intr-o declaratie a lui Abdeljalil Mayouf, manager al companiei de stat Arabian Golf Oil (AGOCO), administrate acum de rebeli: “Nu avem o problema cu companiile occidentale din Italia, Franta si Marea Britanie. Dar am putea avea cateva diferende politice cu Rusia, China si Brazilia", a spus acesta. Ultimele trei tari mentionate primesc asadar un semnal important din partea noilor lideri libieni. E vorba de o atitudine rezervata fata de ele, deoarece s-au opus impunerii de sanctiuni regimului Gaddafi sau au facut lobby pentru solutionarea diplomatica a conflictului, si nu pe cale armata.

Relatia cu China este insa una speciala. La inceperea conflictului, China avea deja in Libia investitii de miliarde de dolari, in cca 50 de proiecte de infrastructura legate de petrol, cai ferate, telecomunicatii, precum si 36.000 de muncitori chinezi (acestia au fost evacuati rapid in primele saptamani). Si, poate din dorinta de a-si proteja aceste investitii, China a manifestat precautie vizavi de actiunile rebelilor din Libia. Iar rebelii nu au uitat acest lucru.

Acum insa, dupa ce deznodamantul razboiului este clar, China accepta, tot cu precautie, noua realitate: “Respectam alegerea facuta de poporul libian”, a declarat luni purtatorul de cuvant al Ministerului de Externe chinez. In orice caz, libienii trebuie sa tina cont de China pentru ca, dincolo de resentimente, ei au nevoie de banii Chinei si de continuarea investitiilor pe care aceasta tara le-a demarat aici. Si, cum spuneam, e vorba nu numai de investitii legate de exploatarea petrolului, ci si de drumuri, scoli, spitale, adica lucruri de care Libia post-Gaddafi deja duce lipsa. 

In acest moment, cel mai bine plasati in cursa pentru petrolul libian par sa fie italienii de la Eni. O echipa de experti a companiei italiene a vizitat deja mai multe instalatii petroliere din Libia pentru a pregati reluarea extractiei. “Italienii au produs toate aceste instalatii, deci este clar ca Eni va juca rolul principal in viitor”, a subliniat si ministrul italian de externe, Franco Frattini. Foarte bine vazute de libieni sunt si companiile din Qatar si Emiratele Arabe Unite, primele tari arabe care au acordat sprijin financiar si militar rebelilor.  

Cat priveste companiile americane, cum ar fi Marathon sau ConocoPhillips, acestea s-au retras din Libia la inceputul anului si de atunci stau in asteptare. “In acest moment, nu avem nicio intentie sa ne intoarcem in Libia, pana nu stim exact ce se intampla acolo”, a declarat purtatorul de cuvant al ConocoPhillips. “Nu suntem in contact cu rebelii si deocamdata respectam sanctiunile impuse de ONU. Cand acestea vor fi ridicate, vom decide ce e de facut.”