Analizele Manager.ro: Mitul exceptionalismului american

Analizele Manager.ro: Mitul exceptionalismului american exceptionalismul americanobamarazboaiele americii

Americanii cred despre ei insisi ca sunt o natiune virtuoasa, care iubeste pacea, cultiva libertatea si diversitatea, respecta drepturile omului si imbratiseaza statul de drept. Si, in general, americanilor le place sa creada ca tara lor se comporta mult mai bine decat celelalte state si, cu siguranta, mai bine decat celelalte mari puteri. Doar ca o analiza la rece a datelor istorice dezminte multe dintre aceste pretentii de superioritate morala a Americii.
Pentru inceput, SUA a fost una dintre cele mai expansioniste puteri din istoria moderna. A inceput cu 13 mici colonii pe Coasta de Est, pentru a se extinde in cele din urma pe intreg continentul nord-american, confiscand Texasul, Arizona, New Mexico si California de la vecinul din sud (Mexic), in 1846. Si, drept bonus, pe parcursul acestei expansiuni a eliminat majoritatea populatiei indigene, ingradindu-i pe supravietuitori in rezervatii lipsite de resursele necesare traiului.

De-atunci SUA a purtat numeroase razboaie (declasandu-le chiar pe cateva dintre ele), iar comportamentul ei pe timp de razboi nu a fost un model de autocontrol. Astfel, campania de cucerire a Filipinelor, din 1899-1902, a ucis intre 200.000 si 400.000 de filipinezi, cei mai multi civili, ca sa nu mai vorbim de cei 300.000 de germani si 330.000 de japonezi, tot civili – victime ale bombardamentelor (indreptate in mod deliberat impotriva unor orase inamice) din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

In aceste conditii, nu e de mirare ca generalul Curtis LeMay (1906-1990), unul dintre strategii campaniilor de bombardament din zona Pacificului, i-a marturisit la un moment dat unui subordonat: “Sa dea Dumnezeu sa castigam, altfel in mod sigur o sa fim judecati pentru crime de razboi.” Doar in Indochina americanii au aruncat peste 6 milioane de tone de napalm si defolianti letali, fiind direct responsabili pentru moartea a aproximativ 1 milion de civili.

Apoi, de data mai recenta, razboiul Contras din Nicaragua, sustinut de SUA, a ucis in jur de 30.000 de oameni, echivalentul a 2 milioane de americani daca luam ca reper populatiile celor doua tari. Iar in ultimele trei decenii, actiunile militare ale SUA au dus, direct sau indirect, la moartea a 250.000 de musulmani, dintre care cel putin 100.000 in urma invaziei si ocuparii Irak-ului in 2003 (o estimare minima, care nu ia in considerare si victimele rezultate in urma sanctiunilor impotriva acestei tari, din anii ’90).

In fine, in prezent dronele americane si fortele speciale urmaresc teroristi in cel putin cinci tari, ucigand un numar necunoscut de civili nevinovati.

Si poate ca o parte din aceste actiuni au fost necesare pentru a face SUA mai prospera si pentru a-i da un sentiment de siguranta, dar totodata e clar ca americanii ar privi asemenea acte ca fiind nejustificate daca o alta tara le-ar folosi impotriva lor.

SUA vorbeste mult despre drepturile omului si despre dreptul international, dar a refuzat sa semneze majoritatea tratatelor in domeniu, nu este membra a Tribunalului Penal International si s-a dat bine pe langa multi dictatori cu un palmares execrabil in respectarea drepturilor in cauza.

Si ca si cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, avem si abuzurile de la Abu Ghraib, cu torturile aferente, care ar trebui sa zguduie increderea Americii cum ca tara actioneaza, in mod constant, intr-o maniera superioara din punct de vedere moral. Iar decizia lui Obama de a pastra multe dintre aceste politici sugereaza ca ele nu au fost o aberatie de moment.

SUA nu a cucerit niciodata un imperiu vast de peste mari si nici nu a cauzat moartea a milioane de oameni prin actiuni ideologice sinistre, cum au fost Marele Salt Inainte chinez sau colectivizarea fortata facuta de Stalin. Si, data fiind puterea imensa pe care a avut-o la dispozitie (o mare parte a secolului trecut), ar fi putut face, cu siguranta, mult mai mult rau.

Insa faptele sunt clare: liderii americani au facut ceea ce au crezut de cuviinta atunci cand s-au confruntat cu situatii tensionate, in special pe plan extern, fara a acorda prea mare atentie principiilor morale. Iar asta inseamna, pana la urma, ca nici vorba de vreo superioritate sau de acel mult clamat “american exceptionalism”.

Ca o paranteza, presedintele Obama chiar a spus in urma cu cativa ani: “Exceptionalismul american nu este cu nimic mai presus decat exceptionalismul britanic, exceptionalismul grec sau orice alt brand de tara care da nastere la sentimente patriotice.” Afirmatie cu care, desigur, a intrat pe un teren minat, lovind in orgoliul nemasurat al compatriotilor sai.